Diana Buzoianu trebuie demisă urgent! A pus în pericol viața românilor: spitale, școli, uzine, centre de dializă închise

Cinci spitale cu internările suspendate, cursuri mutate online în 13 localități și peste 100.000 de oameni fără apă potabilă în Prahova și Dâmbovița. Acesta este tabloul unei crize de sănătate publică, nu al unei „neînțelegeri tehnice”. Iar în centrul furtunii se află ministrul Mediului, Diana Buzoianu.

În timp ce spitale din Câmpina, Băicoi, Breaza, Florești sau Voila își suspendă internările „pentru că un spital fără apă este un spital nefuncțional”, ministrul Mediului încearcă să explice la televizor că ministerul nu operează barajul Paltinu și că orice intervenție directă ar fi fost „abuz în serviciu”.

Diana Buzoianu trebuie demisă imediat, pentru că a demonstrat că nu poate gestiona o criză care lovește direct în dreptul fundamental la apă și sănătate.

Spitale blocate, școli închise, populație lăsată la voia întâmplării

Criza apei din Prahova nu este un incident minor. Este un colaps de infrastructură cu efecte în lanț:

• cinci spitale din județul Prahova au sistat internările, activitatea medicală curentă fiind suspendată, iar pacienții trimiși spre Ploiești și București;
• în aceste unități sunt internați aproape 400 de pacienți, iar peste 1.200 de cadre medicale sunt obligate să lucreze în regim de avarie;
• elevii din 13 localități fac ore online pentru că nu există apă potabilă și nici măcar apă menajeră în sistem centralizat;
• peste 100.000 de oameni depind de cisterne, bidoane și rezerve de stat pentru un pahar de apă sau pentru un duș.

Asta nu mai este „o problemă tehnică la baraj”, ci o criză care paralizează servicii esențiale: sănătate, educație, economie locală. Și, inevitabil, întrebarea este: unde a fost ministrul Mediului înainte ca robinetele să se golească?

Un ministru care dă vina pe toată lumea, mai puțin pe sine

Diana Buzoianu spune public că Ministerul Mediului nu administrează barajul Paltinu, nu tratează apa și nu decide sistarea alimentării. Tot ea admite însă că instituțiile din subordinea ministerului – Apele Române, administrațiile bazinale, operatori – nu au informat la timp ministerul asupra riscurilor uriașe generate de lucrările de la baraj și de turbiditatea crescută.

Așadar, lanțul decizional arată astfel:

1. Instituții subordonate ministerului schimbă termenele de reluare a apei „de la 72 de ore la 6 zile” fără explicații clare.
2. Ministerul recunoaște că nu a fost informat corect și la timp.
3. Populația află adevărul abia când apa nu mai curge deloc, iar spitalele și școlile se închid.

Chiar dacă, tehnic, robinetul nu este la biroul ministrului, responsabilitatea politică și administrativă îi aparține. Dacă instituțiile de sub el mint, nu își fac treaba sau taie colțuri, asta înseamnă fie că reforma promisă a fost doar o lozincă, fie că ministrul nu este capabil să-și conducă sistemul.

Scandalul „apei menajere”: când sănătatea oamenilor devine subiect de negociere

Și mai grav este scandalul izbucnit după ce directorul ESZ Prahova și reprezentanți ai PSD au acuzat-o pe Diana Buzoianu că ar fi făcut presiuni pentru a livra „apă menajeră” prin rețea, ca oamenii să poată „trage apa la toaletă”, în ciuda avertismentelor DSP și ale operatorului că există un risc serios de îmbolnăviri.

• Directorul ESZ Prahova declară pentru presă că ministra ar fi insistat să se trimită apă menajeră pe conducte, urmând ca populația să fie „avertizată pe Facebook” să nu o bea.
• DSP și operatorul de apă refuză să își asume riscul, iar controversele ajung în spațiul public.
• Lideri PSD vorbesc despre „presiuni ca oamenii să primească apă, chiar și murdară”, descriind atitudinea ca „inconștientă” și acuzând un management „catastrofal” al crizei.

Ministra neagă acuzațiile și susține că a respectat procedurile, că nu avea voie să intervină peste comisiile tehnice și că orice decizie arbitrară ar fi însemnat abuz în serviciu.

Dar, dincolo de duelul declarațiilor, rămâne un fapt: în mijlocul unei crize de sănătate publică, în care spitale se opresc și școli se închid, la ședințele conduse de ministru s-a discutat explicit despre scenariul livrării de apă neconformă populației. Asta spune enorm despre cultura decizională de la vârful ministerului.

Când spitalele se închid, nu mai există „scuze tehnice”

Din momentul în care cinci spitale își suspendă internările, iar ministrul Sănătății activează o celulă de criză și rezervă paturi în marile spitale din București pentru pacienții din Prahova, nu mai vorbim doar despre „o turbiditate crescută a apei”. Vorbim despre o criză de sistem în care fiecare oră contează.

În paralel:

• elevii sunt trimiși acasă, în online;
• familiile cară apă cu bidoanele, unele renunță la încălzire pentru că sistemele nu mai pot funcționa normal fără apă;
• autoritățile locale și centrale jonglează cu termene care se schimbă de la o zi la alta.

În fața acestui tablou, replica „ministerul nu operează barajul” sună mai degrabă ca o fugă de responsabilitate, nu ca o explicație serioasă.

De ce demisia este singura soluție politică decentă

Nimeni nu contestă că la originea crizei stau și ani de neglijență locală, investiții întârziate și management defectuos la nivel de operatori și administrații bazinale. Dar tocmai pentru că sistemul este fragil, un ministru al Mediului trebuie să fie anticipativ, ferm, transparent, nu prins mereu pe contre cu propriii subordonați și cu ceilalți miniștri în timp ce oamenii rămân fără apă.

Cazul Dianei Buzoianu concentrează mai multe probleme grave:

• Lipsă de prevenție: ministerul nu a tratat ca pe o urgență riscurile generate de lucrările la Paltinu, deși documentele interne arătau avertismente clare.
• Lipsă de coordonare: autorităţile locale, Apele Române, operatorul de apă, DSP, Guvernul, toți par să tragă în altă direcție, în timp ce ministra se poziționează mai degrabă ca spectator indignat decât ca om care conduce.
• Mesaje contradictorii: de la termenele de 72 de ore, apoi 6 zile, până la discuțiile despre „apă menajeră” – toate au erodat complet încrederea oamenilor în autorități.

În astfel de condiții, demisia ministrului Mediului nu mai este o opțiune, ci un minim gest de asumare. Nu rezolvă criza apei peste noapte, dar transmite un mesaj limpede: când deciziile sau indeciziile de la vârf pun în pericol sănătatea oamenilor, cineva răspunde.

România nu își permite miniștri care află din presă ce se întâmplă în instituțiile pe care le conduc și care, în plină criză, lasă impresia că prioritatea lor principală este imaginea, nu siguranța cetățenilor.

Diana Buzoianu trebuie demisă. Urgent. Pentru ca spitalele să nu mai ajungă să își oprească internările din lipsă de apă, pentru ca școlile să nu mai închidă porțile, pentru ca românii să știe că, măcar în momentele cele mai grele, cineva își asumă răspunderea – nu doar dă vina pe „turbiditate” și pe alții.