Sub guvernele PSD și PNL, România a ajuns într-o situație alarmantă în care dependența de importuri de alimente atinge cifre record, depășind pragul de 10 miliarde de euro anual. Aceasta este o dovadă clară a incapacității guvernărilor de a susține agricultura națională și de a valorifica resursele interne, transformând țara dintr-un potențial granar al Europei într-un importator masiv.
Cele două partide par să nu înțeleagă că au răspunderea de a stimula dezvoltarea economică a României, nu doar de a asigura salarii mari pentru angajații din sectorul bugetar. În loc să creeze condiții pentru creșterea producției locale și susținerea fermierilor români, banii publici sunt canalizați către un aparat administrativ supradimensionat, alimentat de promisiuni electorale fără fond.
Afacerile de producție au nevoie de finanțare pentru a se dezvolta și pentru a contribui la economia națională, însă în România, cartelul bancar sufocă mediul de afaceri. Dobânzile mari și condițiile restrictive impuse de bănci fac aproape imposibilă dezvoltarea afacerilor locale, distrugând astfel inițiativa privată și împingând companiile către faliment sau subdezvoltare. În loc de politici care să încurajeze investițiile și să stimuleze producția internă, guvernările actuale ignoră complet necesitățile reale ale antreprenorilor români.
Deși România produce o cantitate impresionantă de cereale, acestea sunt vândute în disperare și la prețuri mici pe piețele externe, în loc să fie utilizate inteligent pentru a sprijini economia internă. În loc să valorificăm acest exces de cereale pentru creșterea animalelor sau pentru producerea de alimente procesate, preferăm să exportăm materie primă la prețuri de nimic, doar pentru a importa apoi produse finite la prețuri mari. Această lipsă de viziune strategică nu face decât să submineze potențialul agricol al României și să contribuie la dependența de importuri.
În plus, taxele împovărătoare pe care statul le impune firmelor fac ca orice antreprenor care decide să angajeze oameni să își asume o responsabilitate uriașă. Cei care își asumă riscul de a crea locuri de muncă sunt penalizați printr-un sistem de taxe și contribuții exagerate, care nu fac decât să descurajeze inițiativa privată. În loc să susțină și să încurajeze crearea de locuri de muncă, statul pare să pedepsească firmele care angajează, îngreunând astfel dezvoltarea economică și alimentând economia subterană.
În timp ce alte state investesc în tehnologii agricole și în sprijinirea fermierilor locali, România rămâne prinsă în capcana birocratică și a intereselor de partid. Guvernul continuă să promită măsuri de redresare, dar realitatea arată o agricultură sufocată de lipsa de finanțare și de infrastructură, incapabilă să facă față cerințelor interne. Deși suntem înconjurați de terenuri fertile, produsele românești sunt înlocuite pe rafturile magazinelor de mărfuri importate, fără ca autoritățile să ia măsuri concrete.
Această situație nu doar că afectează fermierii români, dar și destabilizează economia națională, lăsând loc pentru o dependență cronică de piețele externe. În loc să sprijine o producție locală sustenabilă, PSD și PNL preferă să mențină România într-o stare de subdezvoltare controlată, unde profită doar importatorii și rețelele de distribuție multinaționale.
