Mai grav e că nici Dacian Cioloș nu se arată conștient de faptul că discursul său neclar riscă să irosească avantajele substanțiale de imagine obținute de USR-PLUS prin atitudinea fermă, ponderată, coerentă și responsabilă pe care a știut s-o adopte în furtuna crizelor, disociindu-se net de cuplul Iohannis-Cîțu, larg perceput ca principalul lor generator.
Înseamnă toate acestea că suspendarea președintelui e inevitabilă, sau chiar probabilă, iar Cioloș trebuie s-o îmbrățișeze acum? Pe moment, această suspendare, urmată de demiterea șefului statului prin referendum, nu pare politic posibilă, oricât ar fi de justificată moral sau legal, afirmă într-un comentariu Deutsche Welle.
În plus, cât timp nu e complet exclusă întoarcerea lui Iohannis de la narcisism și orgoliu trufaș la rațiune și la favorizarea clară a refacerii coaliției de centru-dreapta, cu probabilul ei impact pozitiv asupra aplanării crizelor, demiterea lui nu pare de actualitate imediată, sau tactic rezonabilă. În fine, există riscul eșecului unei acțiuni de suspendare, care i-ar conferi o nemeritată aură de martir. Dar a exclude ideea suspendării de plano și pe veci, în loc s-o utilizezi ca mijloc de presiune, doar pentru că a propus-o AUR, e ca și cum ai refuza să admiți, când bate soarele, că este zi, preferând să spui că e beznă sau că vezi luna pe cer, doar ca să nu-i dai dreptate unui partid câh. Ceea ce torpilează și ultimul rest, jalnic, de esențială încredere populară în clasa politică și în democrație.
A cărei resuscitare implică să se revină de la ideologii și vanități la realități, rostindu-se deschis, în fine, adevărul pe înțelesul întregului popor, și-anume întregul adevăr prea multă vreme ocultat, mai afirmă DW.
