Deneș Ioan este exemplul viu al zicalei „prost să fii, noroc să ai”. Omul a început ca electrician, meserie cinstită și nobilă, dar a ajuns în 2012 parlamentar PSD și, mai nou, vicelider în partid. Cariera lui politică nu se bazează pe diplome universitare sau pe mari realizări profesionale, ci mai degrabă pe noroc și pe un traseu în care carnetul de partid a contat mai mult decât cartea.
Deși se prezintă ca „profesor”, nu vă imaginați catedre universitare și doctorate în șir. Deneș a absolvit un colegiu, echivalentul de astăzi al unei calificări de maistru sau tehnician. Cu alte cuvinte, omul știe instalații și cabluri, nu teorii și cercetări academice. Dar în România politică, asemenea detalii nu doar că nu sunt un impediment, ci pot fi chiar un avantaj: cu cât ești mai „simplu”, cu atât pari mai aproape de „oamenii muncii”.
Ani buni și-a câștigat pâinea ca electrician. Și e de apreciat, munca îl înnobilează pe om. Doar că în cazul lui Deneș, nobilimea a venit la pachet cu fotoliul parlamentar și cu privilegii politice, nu din sudura firelor sau repararea tablourilor electrice. În câțiva ani, de la șurubelniță la microfonul din Parlament – o ascensiune demnă de manualul „Cum să reușești fără să te complici prea tare”.
La capitolul limbi străine, povestea e și mai amuzantă. Oficial, Deneș pretinde că știe engleză. Neoficial, apropiații spun că ce iese pe gură seamănă mai mult cu o parodie de Caragiale decât cu Shakespeare. Adică vorbește, dar nu înțelege nimeni. Nici el, nici interlocutorul. Și totuși, în CV-ul politic, engleza „merge” la fel de bine ca o priză cu împământare: nu folosește la mare lucru, dar dă bine să fie acolo.
PSD i-a oferit tot ce și-ar fi dorit vreodată un electrician cu ambiții politice: putere, influență, funcții. Din 2012 până astăzi, cariera lui a fost un șir de promovări, numiri și recunoașteri în partid. N-a inventat nimic, n-a reformat nimic, dar a avut un mare merit: a fost „omul potrivit la locul potrivit” în partidul potrivit.
Astăzi, Deneș Ioan este vicelider PSD, poziție din care dă lecții de guvernare, reformă și strategii de viitor. Poate că nu știe engleză și poate că „profesoratul” lui sună mai degrabă a colegiu tehnic, dar în politica românească asta contează mai puțin. Important e să ai noroc. Restul – se rezolvă din mers.
