Demisia din fruntea SRI este o înfrângere! Hellvig a căzut în dizgrație și a fost nevoit să plece
Toți analiștii lui pește prăjit se dau de ceasul morții după demisia șefului SRI, Eduard Hellvig, și vin cu tot felul de ipoteze care mai de care mai elucubrante. În România când pleci din fruntea unei instituții prin demisie înseamnă că ai căzut în dizgrație și ești forțat să pleci acasă. În țara noastră demisia vine doar forțat nu din propria inițiativă.
Ca o simplă comparație ne putem uita la Serviciul de Pază și Protecție unde îl avem pe Lucian Pahonțu de, nici mai mult nici mai puțin de 18 ani. Individul e etern în funcție și nu îi cere nimeni să plece acasă. Îl mai avem pe turnătorul la Securitate, Manole Isărescu care nu mai pleacă din fruntea Băncii Naționale a României de 33 de ani. Ați mai auzit probabil de un individ odios pe nume Raed Arafat care nu se lasă dus din fruntea DSU. Arafat a schimbat zeci de guverne dar el e tot în funcție și pus pe rele de câte ori i se oferă ocazia.
Plăcuțele astea prezentate de domnul Hellvig cu democrație și neîmpământenirea în funcție sunt egale cu plăcuțele suedeze de care a avut el parte, cel mai probabil din partea odiosului de la Cotroceni. Dacă legea îi mai permitea să rămână în funcție dulapul de la Cotroceni s-ar fi lăsat dus doar cu forța sau alungarea de către popor. Așa că hai să revenim cu picioarele pe pământ. Ăștia nu pleacă din funcții decât cu forța sau când îi mai saltă la ordin justiția nulă și inexistentă a statului român.
