Dincolo de luminile reflectoarelor și aplauzele de la concertele organizate pe bani publici, se ascunde o realitate greu de ignorat: artiști, cântăreți și vedete de televiziune din România sunt folosiți, an după an, ca unelte de propagandă politică. Nu vorbim despre opțiuni personale exprimate liber, ci despre un circuit bine pus la punct: ani la rând, banii publici le susțin carierele prin festivaluri finanțate de primării, contracte generoase cu instituții de stat sau emisiuni cu buget din taxe și impozite. Apoi, în campaniile electorale, exact aceste „voci” devin portavocea sistemului.
Aceleași figuri mondene, care trăiesc din fonduri publice, apar pe afișele politice sau în videoclipurile „civice” în care ni se explică doct că „extremismul” e periculos și că „e mai bine cu hoții decât cu necunoscuții”. Aceeași democrație pe care o invocă ipocrit în fața camerelor este batjocorită de acest partizanat mascat în „opinii personale”. Adevărul? E o afacere politică pe bani publici, în care vedetele sunt platite să vândă imaginea unei lumi false, în care corupții sunt moraliști, iar poporul e certat că vrea schimbare.
Este de o nerușinare rară ca un popor greu încercat economic să finanțeze, prin taxele sale, campaniile de imagine ale celor care vor să-i fure viitorul încă patru ani. Nu e democrație, e teatru politic cu figuranți de lux. E timpul ca românii să deschidă ochii și să întrebe: de ce plătim din bani publici campaniile de imagine ale unor „artiști de casă” ai sistemului?
