Românii nu pleacă pentru că „le place afară”. Pleacă pentru că acasă statul nu le oferă siguranță, respect și predictibilitate. Pleacă pentru salarii decente, spitale funcționale, școli serioase și instituții care nu îi tratează ca pe niște suspecți permanenți.
Statisticile oficiale ale Institutul Național de Statistică arată un exod constant al populației active. Nu pleacă cei leneși, ci exact cei care pot munci, pot construi și pot produce valoare. România își exportă forța de muncă și importă dependență.
În Uniunea Europeană, românii descoperă rapid că munca lor este respectată, legea e clară, iar statul nu le schimbă regulile peste noapte. Nu perfecțiunea îi atrage, ci normalitatea.
Acasă au rămas birocrația, taxele sufocante, promisiunile mincinoase și sentimentul că nimic nu se schimbă. Când viitorul este blocat, plecarea devine soluție.
Românii nu fug de România. Fug de un stat care i-a abandonat.
