La fiecare ploaie mai puternică sistemele de canalizare cam din toate orașele refulează. De ce se întâmplă acest lucru? Este o greșeală de proiectare, este o greșeală de întreținere, au fost prost executate?
Nicidecum.
Sistemele de canalizare în marea lor parte sunt gândite pentru a prelua apele menajere și foarte puține sunt gândite și pentru a prelua ape pluviale.
În mod normal cele două sisteme trebuie să fie separate deoarece apa de ploaie vine cu cantități impresionante în anumite perioade și face imposibilă epurarea. Pe de altă parte această apă de ploaie este convențional curată și nu necesită epurare, ci doar o simplă tratare (separarea grăsimilor și oprirea nisipului fin).
Cu toate acestea în multe dintre localități peste canalizarea menajeră s-a pus și cea pluvială, asta deși nu a fost dimensionată în acest sens. Astfel că în perioada de precipitații abundente sistemul de colectare de ape menajere, iar aici discutăm inclusiv de stațiile de pompare, trebuie să preia debite și de 1000 de ori mai mari, ceea ce este imposibil.
Tocmai de aceea întâlnim aceste inundații pe termen scurt: reprezintă un risc asumat.
Sigur că, deși legea nu permite acest lucru, omul branșat la canalizare preferă să ducă acolo și apa colectată din curte. De aici încep problemele: surplusul se acumulează în rețea, adică în conducte, cămine și stațiile de pompare, iar apoi, când acestea sunt pline, refuzează.
Dar și în cazul sistemelor de canalizare moderne, nou construite, acestea nu sunt dimensionate pentru a putea prelua situațiile excepționale, tot așa cum nici o clădire nu este proiectată să reziste la orice risc, cum ar fi de exemplu lovirea de către un avion, cutremure mai mari decât cele la cele au fost proiectate, etc. …
Canalizarea pluvială se proiectează pe criterii de eficiență.
Ce înseamnă acest lucru? Că inundarea anumitor zone pe o anumită perioadă este acceptabilă, având în vedere că în caz contrar rețelele de canalizarea pluvială nu doar că ar costa foarte mult, de zece de ori mai mult, dar ar avea și dimensiuni impresionante, imposibil de realizat.
Există și zone care prin natura lor sunt foarte sensibile, cum ar fi cele foarte coborâte față de ansamblu. Locuințele amplasate în depresiuni, sub nivelul drumului, mai lăsate față de vecini, funcționează precum o cuvă. Există zone care sunt chiar sub nivelul posibil de canalizare, situații greu de gestionat și care ar implica cămine cu stații de pompare pentru ridicarea apelor, dar și acestea vor putea face față doar o perioadă de timp și nu în situațiile excepționale care depășesc condițiile normate de proiectare.
Tocmai de aceea se recomandă la construcțiilor noi să aibă o cotă mari ridicată decât cea a drumului cu cel puțin 45 de centimetri. În acest fel nu se permite inundarea casei sau a curții.
Proiectarea vizează eliminarea a peste 97% dintre riscuri, asta înseamnă că în 3% din situații canalizarea pluvială nu va mai face față, însă o dată cu oprirea ploii de intensitate ridicată aceasta va putea prelua excedentul și elibera zonele de altfel inundate într-un termen foarte scurt.
Proiectarea se face similar ca și în cazul construcțiilor și unde nu se iau în considerare toate riscurile probabile și doar cele acceptabile. Spre exemplu lovirea unei clădiri de către un avion nu este un risc ce se ia în considerare.
