Crin Antonescu a fost o prezență fantomatică pe scena politică timp de un deceniu. După ce a dispărut din prim-plan, nu a avut nicio activitate profesională clară, nu a scris, nu a predat, nu a construit nimic. Zece ani de tăcere și inactivitate. Unii îi spun „retragere”, alții îi spun pe șleau: lene.
Într-o țară în care milioane de oameni muncesc din greu pentru un trai decent, un candidat care a stat degeaba un deceniu și a trăit pe banii soției nu inspiră deloc încredere. România are nevoie de un președinte activ, implicat, conectat la realitate — nu de un absent notoriu care apare doar în campanii, pe afișe.
Lenevia nu e o calitate. Este un semnal de alarmă. Dacă n-a fost în stare să muncească pentru el, cum va munci pentru o țară întreagă?
