România are pământ fertil, climă favorabilă, tradiție agricolă și sute de mii de fermieri. Și totuși, în 2024, am importat mâncare în valoare de peste 11 miliarde de euro. În loc să ne hrănim din ce producem, umplem supermarketurile cu legume din Turcia, carne din Germania și lactate din Polonia. În timp ce fermierii români dau faliment sau sunt forțați să vândă sub prețul de producție, statul importă tot.
Cum s-a ajuns aici? Simplu: indiferență totală din partea clasei politice, taxe sufocante, dobânzi uriașe la credite agricole, subvenții mici și birocratizate. Nimeni nu protejează producția internă. Dimpotrivă, agricultorii români sunt lăsați pradă haosului și piețelor străine. În timp ce francezul sau italianul primesc subvenții reale și vând cu profit, românul muncește în pierdere și renunță.
Statul român nu are nicio strategie alimentară. Nu sprijină depozitarea, procesarea, asocierea. Lasă ca lanțurile străine de retail să dicteze prețurile și să impună produse de import. Asta în timp ce satele se depopulează, fermele se închid, iar copiii noștri cresc cu roșii fără gust și carne congelată de luni de zile.
Importăm mâncare de 11 miliarde de euro nu pentru că nu putem produce, ci pentru că nu ni se permite. Pentru că un sistem construit să protejeze interesele altora a distrus capacitatea României de a se hrăni singură. Asta nu e economie de piață. E colonie economică cu acte în regulă.
