România, o țară cu pământ fertil și tradiție agricolă, a ajuns să importe anual alimente în valoare de peste 11 miliarde de euro. Supermarketurile sunt pline de produse din Polonia, Spania, Germania și Turcia, în timp ce fermele românești dispar, iar gospodăriile se închid una câte una. Situația este revoltătoare și rușinoasă pentru un stat care se pretinde agricol.
Motivul? Nu există niciun plan național de producție. Niciun obiectiv clar, nicio strategie coerentă, niciun sprijin real pentru fermieri. Guvernele au tăiat investițiile în irigații, au lăsat băncile să le ia pământul oamenilor, au ignorat cercetarea agricolă și au permis ca procesarea alimentelor să fie externalizată. România exportă materie primă ieftină și importă alimente scumpe.
Se vorbește despre suveranitate, dar se ignoră cel mai important aspect: capacitatea de a produce hrană. Lipsa unui plan de autosuficiență alimentară face din România o țară vulnerabilă, dependentă de deciziile altora. În loc să susțină producătorii locali, statul preferă să-i falimenteze și să-i transforme în consumatori ai importurilor.
Această politică de distrugere controlată a agriculturii nu e întâmplătoare. Este rezultatul unui sistem care nu vrea ca românii să fie independenți, nici economic, nici alimentar.
