De ce am murit la Revoluție!? Pentru că Occidentul avea nevoie de piață de desfacere și forță de muncă ieftină

Au trecut 35 de ani de la Revoluția din 1989, iar întrebarea „De ce am murit atunci?” rămâne la fel de actuală. Răspunsul, crud dar realist, se conturează tot mai clar: pentru că Occidentul avea nevoie de o nouă piață de desfacere și de o sursă inepuizabilă de forță de muncă ieftină.
Promisiunile de libertate, prosperitate și democrație s-au transformat rapid într-o colonizare economică. Fabricile românești au fost închise, bogățiile naționale au fost vândute pe nimic, iar românii au fost împinși să devină muncitori sezonieri prin Europa. În loc să construim o economie puternică și independentă, am fost transformați într-o periferie care consumă produsele Occidentului și exportă resursa cea mai valoroasă: oamenii.

Astăzi, România este o țară în care salariul minim abia acoperă supraviețuirea, în timp ce profiturile marilor corporații străine pleacă anual peste graniță. Revoluția, care trebuia să aducă libertate și demnitate, s-a transformat într-o mare înșelătorie istorică.
Cei care au murit pe străzile Timișoarei, Bucureștiului și ai altor orașe au crezut că sacrificiul lor va deschide drumul spre o Românie dreaptă și puternică. În schimb, au fost folosiți pentru ca marile puteri să-și extindă piața și să aibă muncitori obedienți, plătiți de zece ori mai puțin decât în Vest.
Întrebarea rămâne: când vom ieși din statutul de colonie și vom onora, cu adevărat, sângele vărsat la Revoluție?