Cursul de schimb nu a mai revenit după ce „pro-europenii” au câștigat. Coincidență? Nu prea

Ne tot spun de ani de zile că „stabilitatea” vine de la Bruxelles, că „investitorii au încredere” doar în guvernele aplaudate la Strasbourg și că euro se calmează când câștigă „pro-europenii”. Dar realitatea bate propaganda: leul nu și-a mai revenit deloc de când noua putere instalată de sistem și validată de structuri externe a preluat frâiele.

După alegerile prezidențiale și instalarea unui guvern docil față de interesele externe, cursul de schimb a luat-o razna. Leul s-a depreciat constant, prețurile au explodat, iar Banca Națională pare mai preocupată să dea comunicate vagi decât să apere puterea de cumpărare a românilor.

Unde sunt marile promisiuni? Unde sunt stabilitatea, încrederea, „semnalele pozitive” de pe piețele internaționale? Se vede cu ochiul liber: nu există. Singurele lucruri care cresc în România sunt euro, dolarul și facturile.

Și totuși, guvernanții ne spun că „suntem pe drumul cel bun”. Poate pentru ei. Pentru românul de rând, „drumul cel bun” e o cădere liberă a puterii de cumpărare și o scufundare lentă într-o nouă formă de colonie economică.

Adevărul e dur: cursul nu mai revine pentru că încrederea reală în actuala conducere nu există. Nici în interior, nici în afară. Sloganurile pro-europene nu țin loc de reforme adevărate, iar servilismul extern nu e strategie economică.

România plătește acum prețul naivității: a înlocuit suveranitatea cu obediența și a primit în schimb inflație, instabilitate și un leu tot mai slab. Coincidență? Greu de crezut.