Cum și-a bătut joc statul de strategia împotriva deșertificării României. 7 milioane de hectare în pericol

Autoritățile plimbă de șapte ani o strategie împotriva deșertificării României. Scrisă în 2019, nu a fost nici acum aprobată. E într-un grup de lucru interministerial. Fosta strategie, care a funcționat 20 de ani, a fost degeaba. Scrie chiar în noua strategie care e însă doar la stadiul de proiect. De ce degeaba? Pentru că planurile au rămas mai mult pe hârtie, autoritățile nu au făcut mare lucru. Așa se face că, în timp ce guvernele se scaldă în nepăsare, România are șapte milioane de hectare de teren în pericol de deșertificare. 40% din suprafețele agricole ale țării sunt amenințate de acest fenomen.

Deșertificarea României este în plină evoluție. O spune studiul care stă la baza noii strategii de combatere a fenomenului pentru perioada 2019 – 2030. Strategia pe care guvernanții o plimbă de colo-colo de șapte ani și nici până azi nu au adoptat-o. Mai e puțin, vine 2030, și nu mai e valabilă.

În document se arată că, la nivel global, 12 milioane de hectare de teren se degradează în fiecare an. Un miliard de oameni sunt puși în pericol. 

Strategia veche privind deșertificarea României a avut eficiență minimă

Autorii atrag atenția că România a mai avut o astfel de strategie națională, iar după 20 de ani, punerea ei în practică a fost la cote minime.

Indolența guvernelor și lipsa de bani au făcut ca o treime din teritoriu, adică șapte milioane de hectare de teren, să fie în zone cu risc de deșertificare.

40% din suprafața agricolă a țării riscă să fie compromisă din cauza fenomenului. Cele mai vulnerabile zone sunt toată partea de sud, Dobrogea și sudul Moldovei. 

În ultimul deceniu, temperaturile medii anuale au crescut cu 0,2 – 0,6 grade celsius, iar media precipitațiilor a scăzut cu 10 – 15 milimetri, mai arată studiul.  

„La nivel național, ariditatea ridicată afectează acut aproximativ două treimi din populația României (64%), peste 14 milioane de persoane. Înseamnă 24 de județe din toate regiunile de dezvoltare, inclusiv municipiul București, afectate total sau parțial.”

Raportul Curții de Conturi arată indolența autorităților

La patru ani distanță după publicarea acestui studiu, Curtea de Conturi atrăgea atenția că autoritățile nu au făcut mai nimic. 

• În ultimii 20 de ani, Strategia națională pentru combaterea deșertificării și degradării terenurilor a fost implementată într-o măsură redusă. Cauzată în principal de neaprobarea Programului de punere în aplicare a Strategiei, a lipsei instrumentelor de implementare. A slabei capacități de cooperare intersectorială, cât și a neconcordanțelor dintre programele propuse cu planurile comunităților locale.
• Este de remarcat faptul că, de la ratificarea Convenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (1998) și până în anul 2021, când a intrat în vigoare Legea nr. 246/2020 (legea solului), la nivel național nu a existat un cadru legal integrat privind utilizarea, conservarea și protecția solului și, implicit, al terenurilor agricole.
• În domeniul îmbunătățirilor funciare, MADR nu a elaborat și implementat o strategie națională care să cuprindă întregul sistem de amenajări de irigații, desecare-drenaj și combaterea eroziunii solului, în scopul prevenirii și înlăturării acțiunii factorilor de risc: secetă, eroziunea solului, exces de apă, inundații. 
• Suprafața irigată rămâne redusă, reprezentând în anul 2021 doar 12,44% din totalul suprafeței amenajate pentru irigații și 35,23% din totalul suprafeței funcționale.

Mai întâi am găsit studiul privind deșertificarea României. Apoi am mers pe fir ca să găsim Strategia

Pe site-ul Ministerului Mediului, la Strategia Națională pentru combaterea deșertificării, figurează studiul menționat mai sus, realizat în 2019, și nu o lege prin care să fi fost adoptat programul. 

Așa că am luat-o pe urmele Strategiei elaborate acum șapte ani ca să vedem ce s-a ales de ea. 

• 27 septembrie 2024. La cinci ani distanță, documentul a fost pus în dezbatere publică de Ministerul Mediului. 
• 30 septembrie 2024. Proiectul a fost pus în transparență pe site-ul guvernului. 

 A trecut un an și jumătate de la punerea în transparență publică. Termenul de consultare a expirat. Și cam atât. De aici, i-am pierdut urma.

Motiv pentru care am întrebat oficialii de la Ministerul Mediului. Așa am aflat că proiectul nu e adoptat, ci e în continuare în dezbaterea unui grup interministerial. Căci de problema privind deșertificarea României se ocupă două ministere în principal – Ministerul Mediului și Ministerul Agriculturii.

Noua miniștrii, de la toate partidele, au ignorat o problemă ce poate deveni de securitate națională

Între timp, pe la Mediu s-au perindat cinci miniștri de la ALDE, PNL, UDMR și USR.  Grațiela Gravrilescu, Costel Alexe, Mircea Fechet, Tanczos Barna, Mircea Fechet din nou și Diana Buzoianu, ministrul în funcție.

La Agricultură au fost patru. Petre Daea, Adrian Oros, Adrian Chesnoiu, Petre Daea din nou și acum Florin Barbu. Unul de la PNL și trei de la PSD.

Actualul ministru al Mediului, Diana Buzoianu, a transmis un punct de vedere.

„Strategia națională privind prevenirea și combaterea deșertificării și degradării terenurilor este un document care a fost blocat ani de zile la rând, deși România se confruntă deja cu efecte foarte clare ale acestui fenomen.

Vorbim despre un proces complex, început cu mult timp în urmă, care a presupus analize științifice consistente, corelări cu angajamentele europene și internaționale și un parcurs administrativ dificil, cu numeroase etape de avizare.

Nu ne mai permitem să fie blocat acest document pentru că de implementarea lui depind comunități întregi. Va fi unul dintre proiectele cu prioritate 0 din acest an.”

Ar fi fost ceva diferit dacă aveam o strategie?

Dacă ne uităm la multe alte strategii pe care România le are doar ca să bifeze interesul pentru anumite probleme, răspunsul ar veni de la sine. Nici cu gândul nu gândiți cate documente programatice despre mediu, numai bune de pus în ramă, avem. 

• Planul Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC) 2025-2030 
• Strategia Națională din 14 august 2024 privind adaptarea la schimbările climatice pentru perioada 2024-2030, cu perspectiva anului 2050
• Strategia Națională pentru Păduri 2030
• Strategia pe Termen Lung pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră 
• Strategia Națională privind Educația pentru Mediu și Schimbări Climatice

În 2022, a existat inclusiv un grup de lucru la Cotroceni, înființat de Klaus Iohannis, care a studiat problema schimbărilor climatice și a elaborat un raport. 40 de specialiști au lucrat o jumătate de an și au constatat tot felul de nereguli. Politicile publice nu sunt fundamentate pe date. Autoritățile nu au capacitatea de a gestiona problemele de mediu. Iar populația nu este suficient informată. 

Deșertificarea României se vede și în graficele internaționale. O îngrijorare reală, la nivel mondial

Deșertificarea nu e o noțiune abstractă. Este o realitate cu care se confruntă întreaga omenire. Înseamnă că oamenii din zonele afectate riscă să rămână fără apă și hrană și să fie nevoiți să se mute.

The Guardian semnala anul trecut că rezervele de apă din pământ scad dramatic de la un an la altul, din cauza schimbărilor climatice. 

Jurnaliștii au publicat un grafic al scăderii rezervelor de apă din pământ din 2002 până în 2024. Graficul a fost realizat de The Guardian, în colaborare cu oamenii de știință de la University College London (UCL) și Watershed Investigations.

Concluziile arată un dezechilibru major. Nordul și nord-vestul Europei – Scandinavia, părți din Marea Britanie și Portugalia – au devenit mai umede. În timp ce zone întinse din sud și sud-est s-au uscat. Germania, Polonia, Franța, Italia, Spania. Tot aici intră și România, care e marcată cu un roșu mai intens, ceea ce arată pierderi mai mari de apă din sol. 

La nivel global, apar zone fără apă în Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud, de-a lungul coastei de vest a SUA. Și zone din Canada, Groenlanda, Islanda și Svalbard prezintă, de asemenea, tendințe dramatice de uscare a solului. În Iran, Teheranul se apropie de „ziua zero”, când apa nu va mai fi disponibilă la robinet. Există o discuție intensă despre raționalizarea apei, mai scrie The Guardian.