În campanie, Nicușor Dan poza în marele susținător al educației, promițând sprijin pentru profesori, investiții în școli și respect pentru munca lor. Îi chema la evenimente, îi folosea ca decor în fotografii și vorbea despre „viitorul copiilor” cu un ton grav și calculat, perfect pentru a aduna voturi.
Astăzi, după ce și-a văzut sacii în căruță, aceiași profesori sunt ignorați. Problemele lor reale – salarii mici, lipsa de materiale, școli în paragină – sunt tratate cu indiferență. Mai mult, Nicușor pregătește măsuri care ar lovi direct în sistemul de învățământ: reducerea numărului de posturi din educație și închiderea de școli, sub pretextul „optimizării”.
Ipocrizia este evidentă: promisiunile au fost doar o strategie electorală, iar respectul afișat în campanie s-a transformat în dispreț după alegeri. Profesorii, care au crezut în vorbele lui, se trezesc acum folosiți și abandonați.
Așa arată politica lui Nicușor Dan: folosește oameni și cauze pentru imagine, apoi îi aruncă la gunoi când nu-i mai sunt de folos. Iar educația rămâne ultima prioritate, deși pe afișele din campanie era prima.
