Cohorte de funcționari ruși (așa numita coloană a 6-a) au ocupat România la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial. Veniți din crunta sărăcie rusă, s-au instalat într-un lux maxim la București. Cereau apartamente generoase în clădiri mari, mobilate, utilate, tapițate, cu frigidere, fântâni, statui, cărucioare de copii, pretențiile fiind absolut exagerate.
Municipalitatea trebuia să aloce resurse imense pentru aceste pretenții, în valoare de 750 de milioane lei pe săptămână. Prin convenția de armistițiu, rușii aveau o autoritate nelimitatata asupra economiei țării. Iar după tratatul comercial adițional ruso-român, România și-a pierdut complet independența economică. Într-un singur an, armata de termite ruse a jefuit România de 1.050 de milioane de dolari.
Birouri întregi de funcționari de la Moscova s-au golit, personalul fiind trimis la București pentru organizarea jafului. Aveau cu ei cutii și dosare cu ordine și instrucțiuni de ordin militar, economic și politic. Coloana a 6-a era formată din „experți în economie” din instituțiile industriale și economice ale URSS și din unități speciale ale Armatei Roșii, pregătite pentru ocupația rapidă și jaful organizat.
După ce comunistul Petru Groza a fost numit șef al Guvernului, a trimis la Moscova o delegație economică care a acceptat un plan cincinal de jefuire a resurselor naturale ale României, a avuției, industriei, comerțului, finanțelor și transporturilor. Economia țării a fost ruptă de cea a Europei de Vest și cuplată la cea rusească.
Furturile Armatei Roșii au fost urmate de jafurile instituționalizate. La sate și orașe s-au organizat unități speciale de rechiziționare materiale și servicii, care au secătuit țara. Toate persoanele au trebuit să predea poliției aparatele de radio. Românii au trebuit să predea rușilor toate armele, inclusiv cele de vânătoare și de tir sportiv.
Automobilele românilor erau și ele rechiziționate. Dacă vedeau o mașina care le plăcea, rușii trăgeau câteva focuri de armă către radiator ca să oprească șoferul, deschideau ușile și dădeau afară pasagerii. Văzând că oamenii nu mai circulau cu ele, patrulele rusești cercetau străzile, subsolurile și garajele. La țară, sub căpițe sau grămezi de bălegar erau ascunse automobile. Un brașovean a reușit să își ascundă mașina în dormitorul de la etaj, urcând-o pe niște grinzi.
Între timp, jaful național mergea ca pe roate: echipe de sovietici dădeau năvală în depozite, fabrici, uzine și magazii făcând inventarul și schițele acestora. Apoi erau dezmembrate, ambalate și trimise cu vaporul in URSS.
Rușii au obligat statul român să înființeze niște societăți monopoliste uriașe, fără vreo investiție din partea lor. Apoi s-au înființat societăți mixte sovieto-romane care au eliminat concurența românească și au fost folosite pentru controlul economiei. Așa au apărut Sovrompetrol (unde aportul rusesc era reprezentat de participațiile germane la diverse societăți petroliere, deci nimic de la ei), Sovrombanc, devenit un monopol bancar comercial, Sovromtransport (care a preluat navele de transport oceanic și fluvial și instalațiile portuare) cu care rușii au pus mâna pe Dunăre, TARS (Transporturile Aeriene Româno-Sovietice) care permitea doar avioanelor rusești să zboare în România.
Fluxul mărfurilor din România era acum schimbat: în loc să meargă către Occidentul industrializat sau către Balcani și Orientul Apropiat, ele erau trimise în Rusia sovietică, unde era un nivel de trai scăzut și care avea nevoie de acest flux ca de o „transfuzie vitală pentru economia ei jalnică și sleită de puteri”.
