Radu Magdin, unul dintre așa-zișii analiști politici abonați la ecrane și la banii românilor, a știut mereu să se așeze la masa celor care au resurse de împărțit. În campania prezidențială anulată prin fraudă, în care candidați incomozi au fost interziși și milioane de euro au fost direcționați ilegal către vedete pentru a manipula opinia publică, Magdin nu a ratat ocazia. Prin firma sa, SMARTLINK COMMUNICATIONS SRL, a încasat consistent din fondurile de campanie ale lui Nicușor Dan.
Acest Nicușor Dan, prezentat drept „independent” și „anti-sistem”, a ajuns să ruleze banii de campanie printr-o rețea de consultanți și „specialiști” care au trăit dintotdeauna din politica românească. Radu Magdin, cu discursul său de moralist public, și-a găsit locul la acest ospăț, facturând generos servicii abstracte de „strategie” și „consultanță”.
Ironia maximă este că exact cei care critică sistemul de finanțare al partidelor sunt primii abonați la el. În fața camerelor, Magdin vorbește doct despre corupție și risipă. În spatele lor, facturează din greu din aceiași bani. Diferența dintre predică și practică este imensă – dar buzunarele lui s-au umplut.
Firma SMARTLINK COMMUNICATIONS SRL a explodat financiar în anul electoral, când contractele au curs și când campania lui Nicușor Dan trebuia să pară un „model” de transparență. În realitate, a fost același circ electoral românesc: bani mulți, servicii discutabile, rezultate dezastruoase.
Ceea ce face povestea și mai revoltătoare este contextul: alegeri anulate prin decizie politică, un proces electoral viciat de la cap la coadă, milioane de euro aruncate pentru mită mediatică, vedete cumpărate cu bani negri și candidați incomozi scoși pe tușă. În acest haos, Magdin a fost printre cei care au știut să-și asigure profitul.
Și ca farsa să fie completă, AEP a validat și „spălat” campania lui Nicușor, închizând ochii la cheltuieli dubioase și la contracte mai mult decât suspecte. În loc să facă ordine și să sancționeze derapajele, instituția care trebuia să vegheze la corectitudinea finanțării a devenit complice.
De fapt, asistăm la funcționarea unei întregi rețele care folosește banii publici pentru a ține România sub ocupație. Nu doar că nu avem alegeri libere, dar suntem obligați să ne plătim și stăpânii. Consultanți, „analiști”, ONG-uri de fațadă și politicieni de carton – toți fac parte din același mecanism prin care românii își finanțează propriii asupritori.
Pentru români, totul a fost o farsă: nu au avut alegeri reale, ci o simulare regizată. În schimb, pentru consultanți ca Magdin, anul electoral a fost o mină de aur. Au încasat, au profitat, apoi au dispărut din peisaj până la următoarea campanie.
Nicușor Dan și-a construit imaginea de „om nou în politică”, dar banii lui de campanie au alimentat aceeași industrie veche: analiști, consultanți și strategi de carton. O rețea care trăiește din iluzii vândute scump și din facturi grosolane, dar care nu produce nimic pentru cetățeni.
Astfel, episodul Nicușor – Magdin rămâne o lecție amară: chiar și atunci când alegerile sunt fraudate și invalidate, există mereu câțiva câștigători siguri. Nu sunt alegătorii, nu e democrația, ci cei care știu să-și croșeteze „specializarea” pe lângă politicieni. Iar Radu Magdin este unul dintre ei – un abonat de lux la banii românilor, deghizat în analist.
