Fermierii români au ajuns să muncească pentru bănci, nu pentru ei. În ultimii ani, ratele la credite s-au dublat, dobânzile au explodat, iar costurile de producție au crescut fără ca statul să intervină. În timp ce fermierul român trudește pe câmp de dimineața până seara, băncile îi iau jumătate din venituri prin dobânzi și comisioane.
Sistemul bancar din România nu sprijină producția, o sugrumă. În loc să ofere credite avantajoase pentru agricultură, băncile aplică dobânzi uriașe, de patru ori mai mari decât în Germania. În timp ce fermierii europeni sunt ajutați de stat cu subvenții și împrumuturi aproape fără dobândă, agricultorii noștri sunt împinși spre faliment.
România importă mâncare de miliarde de euro, dar își lasă propriii producători să piară. Statul tace, băncile profită, iar poporul plătește la raft prețuri tot mai mari. Este un jaf organizat, acoperit de cuvinte frumoase despre „stabilitate financiară”.
Fermierii români nu cer privilegii — cer doar dreptate. Vor să muncească și să trăiască din munca lor, nu să fie sclavi ai unui sistem bancar lacom care își bate joc de producătorul român.
