Iohannis a fugit. Nu din onoare, nu din respect pentru români, ci din frică. Frica de ce urma. Frica de pierderea privilegiilor. Frica de noile ordine venite dinspre Washington. Căci, așa cum era de așteptat, victoria lui Trump a dat peste cap calculele „elitei progresiste” de la București.
Iohannis a trăit zece ani în iluzia că are spatele asigurat. Că Bruxelles-ul îl va proteja indiferent cât de dezastruoasă era guvernarea lui, indiferent câte păduri erau vândute, indiferent cât de mult era îngropată România în datorii. Însă lucrurile s-au schimbat. Odată cu revenirea lui Trump în prim-planul politicii mondiale, protecția s-a evaporat. Și, coincidență sau nu, exact când un trimis al noii administrații americane a ajuns la București, Iohannis și-a anunțat fuga.
Dacă mai aștepta trei zile, era dat afară. Dacă mai trăgea de timp, își pierdea toate privilegiile. Așa că a făcut ce știe mai bine: a luat decizia egoistă, rapidă, care să-l pună la adăpost. Dar nu va fi suficient. România nu uită. România vrea dreptate. Și dacă victoria lui Trump a fost începutul sfârșitului pentru Iohannis, poate că va fi și începutul renașterii unei Românii libere de marionete și impostori.
