Pornită spre Ucraina cu aceeași aroganță cu care pleca, acum un secol, să-i înfrunte pe japonezi la Port Arthur, armata rusă s-a poticnit, ca și atunci, dovedind că nu-i decât un uriaș cu picioare de lut – și alea nespălate și împuțite, vorba lui Păstorel Teodoreanu. De aproape două săptămâni, marea ofensivă anunțată cu surle și trompete de presă la Moscova bate pasul pe loc și, în afară de blocurile distruse și de copiii uciși, armata roșie de sânge a lui Putin nu se poate lăuda cu nimic. Tehnica sa „zdrobitoare” s-a dovedit la fel de nefuncțională ca pe timpul Uniunii Sovietice, când produsele se împărțeau în „bune, proaste, foarte proaste și rusești”. Deși rușii recunosc pierderi modeste, e suficient să te uiți la coloanele de tancuri și camioane cu litera „Z” distruse și la cadavrele de soldați carbonizate pe marginea drumului ca să-ți dai seama că invazia din Ucraina e pe cale să se transforme pentru Rusia într-un dezastru incomparabil mai mare decât Afganistanul.
Desigur, faptul că pe front situația e groaznică, nu-l împiedică pe Putin să proclame victoria iminentă și „denazificarea” Ucrainei. Ultimul care, tot de la adăpostul unui buncăr, visa victoria Reichului de o mie de ani, și-a zburat creierii până la urmă. Probabil că și Putin o va face – cu condiția să și-i mai găsească. Fiindcă Piticul Atomic de la Kremlin nu e doar buhăit de corticosteroizi pe dinafară, ci și lovit rău la cerebel pe dinăuntru. Pur și simplu atâția steroizi i-au strâmtat creierul de kaghebist, care a ajuns, probabil, cât o nucă. Ar trebui să privim cu circumspecție zvonurile că Putin ar avea cancer digestiv în fază terminală: individul n-are nici pe dracu, din punctul ăsta de vedere, pentru că buba lui mare e la cap. Acolo s-a instalat o paranoia desăvârșită, un delir megalomanic și o manie a persecuției care-l face să vadă peste tot numai dușmani – așa cum vedea Stalin, în ultimele luni de viață.
Că veni vorba de Stalin, nici măcar el, care ura la fel de mult lumea capitalistă, nu a avut însă tupeul să o amenințe cu arma nucleară, așa cum o amenință azi Putin. I-am auzit pe mulți zicând că nu e bine să-l enervăm prea tare pe Crăcănelul Botoxat, fiindcă se supără și dă cu bombardeaua nucleară pe noi. Ăștia care susțin așa ceva ori sunt dezinformați și fricoși din născare ca niște curci, ori sunt trolii rusești disperați că de rublele primite nu-și mai permit nici un sul de hârtie igienică, să se șteargă la bot. Băi, fraților, voi vă imaginați că valiza asta nucleară e un geamantan pe care-l ține Putin sub pat și, când se supără, îl scoate și apasă un buton roșu, ca-n filmele de serie B? Nici vorbă de așa ceva: până să se ridice în zbor o singură rachetă cu focos nuclear trebuie să fie parcurs un întreg lanț de comandă, cu mulți mareșali, generali, colonei etc. Amintiți-vă că lumea s-a mai aflat de câteva ori în pragul conflictului nuclear, în anii 1960, cu criza rachetelor, și în anii 1980, și de fiecare dată cei care trebuiau efectiv să apese pe declanșatoarele rachetelor nu au făcut-o. La fel s-ar întâmpla și acum, dacă Putin ar da ordinul fatidic: nu s-ar clinti un deget ca să apese pe buton. Iar dacă prin absurd ar porni o rachetă nucleară rătăcită spre România, fiți pe pace, că n-ar ajunge prea departe: spre deosebire de sistemele rusești, care se mișcă precum ochiul mortului, scutul de la Deveselu chiar funcționează și ar doborâ-o înainte să apuce să vadă România de sus.
Și atunci, de ce atâta frică? Tot nu v-ați prins că Putin nu este decât un demon malefic care se hrănește cu frica oamenilor? Că, dacă aceștia și-ar învinge frica, el ar dispărea, schimonosindu-se și urlând, în flăcările Iadului, unde îi este locul? Ieri, silovicii lui au amenințat nominal Polonia și România că vor fi atacate dacă mai pun aeroporturile la dispoziția avioanelor ucrainene. Ca la un semn, sute de trolli și de spălați pe creier de propaganda rusă s-au activat pe rețelele sociale, avertizând că nu trebuie să-l supărăm pe Putin, fiindcă trimite și spre noi armata și ne cotropește. Care armată, celovecilor, aia de mujici speriați, care se luptă cu lacătele magazinelor și cu ușile de termopan, ca să fure un bax de conserve și să nu moară de foame? Dacă ucrainenii, care nu dispun de echipament NATO, au fost în stare să-i bată pe mujici la curul gol, vă imaginați ce-ar face țări care dispun de tehnică NATO, ca Polonia sau România? Bine, la cât îi „iubesc” pentru ce le-au făcut în 1939, polonezii cred că ar fi în stare să lupte contra rușilor și doar cu mâinile goale și cu dinții. Iar românii au mai fost amenințați odată, în 1968, cu invazia rușilor, și atunci noi i-am așteptat, dar lor le-a fost cam jenă să vină. Așa că nu vă temeți de Putin: e doar un balon umflat cu steroizi, care ori se va sparge singur, de atâta umflat în pene, ori va fi luat de vântul schimbării și dus pe pustii…
Citește și:
VIDEO: Tractorul ucrainean, spaima armatei ruse. Festival de meme pe internet
