Protestele din Cuba au început duminică și continuă și săptămâna aceasta. Oamenii ies în stradă pentru a se opune guvernului comunist și pentru a-și arăta nemulțumirea față de lipsa de alimente și a prețurilor în creștere din ultimul an. Accesul la rețelele de socializare a fost limitat, iar autoritățile au confirmat marți moartea unei persoane. Peste 100 de oameni au fost arestați, printre care și jurnaliști.
Protestele sunt cele mai importante din ultimii treizeci de ani. Oamenii care au ieșit pe străzi în mai multe orașe ale țării au scandat cerând reformă politică, însă președintele Miguel Díaz-Canel acuză SUA că ar fi intervenit în afacerile interne ale statului cubanez, într-o încercare de a răsturna regimul comunist instaurat acolo.
Președintele Díaz-Canel i-a numit pe protestatari „delicvenți”, spunând despre protestele de duminică că „abordarea de ieri nu a fost pașnică”.
Ministerul de Interne din Cuba a confirmat moartea unui cetățean, Diubis Laurencio Tejeda (36 de ani), în timpul unor altercații cu polițiștii. Declarația a menținut tonul dat luni de președintele țării, care i-a acuzat pe protestatarii că ar da dovadă de acte de vandalism. Ministerul acuză protestatarii, de asemenea, că ar fi atacat forțele de ordine și alți cetățeni cu pietre, cuțite și alte obiecte.
Martorii de la proteste au spus însă că forțele de ordine au recurs la violență împotriva protestatarilor pașnici.
Potrivit lui Rogelio Polanco Fuentes, un oficial guvernamental, protestele aduc aminte de cele din Venezuela din 2019, susținute de SUA. Acesta a mai făcut o paralelă și cu revoluțiile post-sovietice.
Freedom House a acordat Cubei un scor de doar 13 puncte pe indexul democrației, cu 1/40 pentru drepturi politice și 12/60 pentru libertăți civice. În 2020, guvernul și-a continuat campania de suprimare a adunărilor iar represiunea grupurilor disidente s-a intensificat. Guvernul a adăugat sute de nume pe lista persoanelor considerate „regulados” – persoane cărora nu le este permis să părăsească țara din cauza activităților cu caracter politic cu care sunt asociate. Presa liberă și jurnalismul independent au devenit, de asemenea, tot mai reprimate în 2020.
Protestele vin ca o reacție a unui popor epuizat de restricții economice, potrivit analiștilor. Efectele pandemiei, cumulate cu efectele crizei economice, au complicat viața cubanezilor tot mai mult în ultimele luni.
Președintele Miguel Díaz-Canel este primul președinte după 1976 care nu provine din familia Castro. Acesta a devenit liderul statului în 2019 după votul unanim al Adunării Naționale. L-a numit pe Manuel Marrero prim ministru. Díaz-Canel a fost șeful Consiliului de Stat înainte de a deveni urmașul lui Raul Castro printr-un transfer de putere bine orchestrat. Castro a păstrat totuși o funcție de putere în Partidul Comunist al Cubei (PCC).
Partidul Comunist conduce de jure statul, în lipsa altor instituții care să creeze o balanță în ceea ce privește puterile statului. Nu există alegeri libere iar partidul este unic responsabil pentru luarea de decizii politice. Nici Adunarea Națională nu are autonomie, iar deciziile sunt luate în unanimitate în ceea ce privește majoritatea propunerilor.
Biserica Romano-Catolică a supraviețuit cu greu regimului comunist din Cuba și astăzi este practic un program de facto de asistență socială în lipsa ajutorului din partea guvernului și în condițiile economice care îi lasă pe mulți oameni vulnerabili. Biserica Romano-Catolică se află în relații bune cu Vaticanul dar și cu organizații cum este Caritas. În lipsa unei alte instituții, Biserica ar putea juca un rol important în ceea ce privește un posibil transfer de putere, cum s-a întâmplat în timpul altor revoluții democratice din trecut, precum cea din Filipine, unde un preot catolic i-a încurajat pe oameni să protesteze împotriva regimului lui Ferdinand Marcos.
Biserica Romano-Catolică din Cuba i-a încurajat pe oameni să se abțină de la violență.
