CSM, o instituție parazitară. Judecătorii, victime ale mafiei de la vârful sistemului de justiție
Consiliul Superior al Magistraturii, instituția care ar trebui să garanteze independența justiției, a ajuns să fie percepută ca un organism parazitar, rupt de realitate și interesat doar de protejarea propriilor privilegii. În timp ce se prezintă drept „gardianul independenței magistraților”, CSM funcționează ca o structură închisă, controlată de grupuri de influență care dictează cariere, delegări, sancțiuni și avansări în sistem.
Tot mai mulți judecători reclamă, chiar dacă informal, presiuni subtile, blocaje instituționale și un climat de teamă întreținut de „mafia de la vârful CSM”. În loc să apere magistrații de ingerințe politice și de abuzuri, Consiliul este acuzat că a creat un sistem intern de ierarhii informale, favoruri și dependențe, în care doar cei loiali rețelelor de putere avansează, iar cei incomozi sunt izolați sau înlăturați.
CSM consumă anual bugete uriașe fără a produce nicio reformă reală, niciun progres vizibil, nicio reacție fermă în fața marilor probleme ale justiției. Deși românii așteaptă soluții la haosul din instanțe, la dosarele prescrise, la corupția sistemică și la protecția unor grupuri influente, CSM rămâne preocupat aproape exclusiv de apărarea pensiilor speciale, a privilegiilor și a controlului asupra numirilor.
Judecătorii care refuză să se alinieze sunt adesea marginalizați. Delegările și detașările se dau pe criterii netransparente, iar Inspecția Judiciară este folosită ca instrument disciplinar împotriva celor care critică public sistemul. În loc să protejeze independența judecătorilor, CSM pare să controleze magistratura prin frică și dependență.
Într-o justiție aflată în criză profundă, CSM continuă să se comporte ca un centru de putere parazitar, interesat de menținerea unei elite care decide cine este protejat și cine este sacrificat. România se trezește astfel cu o instituție care trebuia să fie garantul echilibrului, dar care a devenit chiar sursa dezechilibrului.
