Criza din fabricile României. Industria românească e la pământ
Cifrele industriei românești prezintă un peisaj sumbru în primele trei trimestre ale anului. După o perioadă bună în prima jumătate a anului, indicatorii pentru septembrie arată că al treilea trimestru este în teritoriu de recesiune. Problemele pe care le întâmpină prelucrătorii din România țin inclusiv de contextul european, în care Germania, marea putere industrială a continentului, continuă să stagneze, iar companiile se uită la mutări nu înspre România, ci în Asia.
Indicele directorilor de achiziții (PMI) pentru industria prelucrătoare a coborât la valoarea de 47,3 în septembrie, în condițiile în care o valoare sub 50 indică o contracție economică. Indicele este calculat de firma americană de informații financiare S&P Global Inc.
În septembrie, problemele semnalate de producători țin de scăderea numărului de noi comenzi și a volumului de producție, combinate cu o diminuarea a numărului de angajați, conform BCR SA, care publică indicele. Acest ultim factor, cel mai important în viziunea BCR, este explicat de companii prin plecări voluntare, mai degrabă decât prin concedieri în masă.
Plecările acestea voluntare pot fi organizate chiar de companii, cum este cazul de la Automobile Dacia SA; uzina a demarat la începutul lunii octombrie un program de „concedieri voluntare”, iar înscrierea s-a făcut în luna septembrie. Angajații au primit salarii compensatorii. Au plecat 300 de muncitori.
Ciprian Dascălu, economist-șef al BCR, a comentat cifrele din septembrie, spunând că angajatorii au printre cele mai mici costuri în România cu forța de muncă industrială. Din moment ce producătorii din Vest reclamă costuri mari, acest lucru ar putea fi în avantajul României, consideră economistul.
„Componenta care urmărește forța de muncă este în scădere și ea în septembrie. Acest trend persistă de câteva luni, însă rata de scădere în această lună a fost cea mai mare înregistrară pe seria istorică. Producția slabă rămâne principala cauză raportată de firme, însă luna aceasta au fost frecvent menționate și plecările voluntare ale angajaților. România rămâne cu unul dintre cele mai mici costuri medii anuale cu forța de muncă din Uniunea Europeană în industria prelucrătoare, cifra fiind în jurul valorii de 15 mii de euro. Media europeană este la 40 de mii de euro. Acest lucru are putea atrage investiții străine în viitor, mai ales în contextul în care nearshoring și friend-shoring devin concepte tot mai populare”, arată Dascălu, citat în comunicatul BCR.
Concepte menționate de economist se referă la mutarea producției în țări apropiate sau, respectiv, unele care prezintă riscuri mici, pentru a evita întreruperile în fluxul economic.
La începutul lunii septembrie, Volkswagen AG și-a anunțat intenția de a închide, pentru prima dată, fabrici din Germania. Economiștii germani au avertizat la acel moment că pierderile de locuri de muncă nu sunt restrânse doar la industria auto, având în vedere că firmele germane din sectorul industrial nu s-au adaptat la condițiile tranziției verzi și că fac deja mutări înspre India și China. În timp ce muncitorii români sunt mai ieftini decât cei germani, nu pot concura cu salariile mici din țările anterior menționate.
Producția pentru export
În al treilea trimestru, media PMI a fost de sub 48, o scădere vizibilă față de peste 51 în al doilea trimestru, în care industria dăduse semne de redresare. Dascălu pune scăderea inclusiv pe diminuarea cererii externe, în contextul în care producătorii industriali din România sunt chiar firme din Vest sau asamblează pentru industrii occidentale.
Spre exemplu, Leoni AG, firma germană de cabluri auto, este unul dintre angajatorii importanți din industrie. La mijlocul verii, Leoni anunțase concedieri colective de până la 10% din forța de muncă de la fabrica sa din Bistrița, deși cifrele au ajuns să fie mai mici de atât în final. Atunci, ambele părți au dat de înțeles că reducerile de personal vin inclusiv într-un context în care compania-mamă a decis să facă din fabrica bistrițeană un centru al său pentru cabluri dedicate mașinilor electrice. Pariul s-a dovedit perdant, după ce sectorul vehiculelor electrice a încetinit pe parcursul acestui an.
Într-un cadru mai larg, problemele Germaniei se răsfrâng și asupra României. Anul trecut, 21% din exporturile companiilor din țară au fost către firme germane, conform unei platforme de specialitate.
Semnele proaste pentru industrie erau acolo încă din prima jumătate a anului. Valoarea exporturilor a fost puțin sub 21 de miliarde de dolari americani, mai mult decât dublul valorii pentru următorul mare partener, Italia, cu 10,2 miliarde de dolari. Chiar dacă România ar putea fi mai cunoscută pentru exporturile de cereale ale comercianților din sector, cifrele spun o poveste diferită: peste jumătate din veniturile obținute la vânzarea peste graniță provin din activitatea industriei prelucrătoare. Exporturile de echipamente electrice și electronice, de mașini și de utilaje sunt primele trei mari categorii, însumând 44% din exporturi, echivalentul unei sume de peste 44 de miliarde de dolari.
Semnele încetinirii
Industria extractivă și cea prelucrătoare sunt componente importante ale economiei naționale, fiind responsabile pentru peste 18% din producția internă în primele trei luni ale anului, conform Institutului Național de Statistică. Tocmai din cauza acestei importanțe, evoluția industrială are efecte directe asupra activității economice per total. În primul trimestru al anului, volumul de activitate al industriei a scăzut cu 1,1 puncte procentuale, făcând ca acest sector să aibă o contribuție negativă (-0,2 puncte procentuale) la creșterea PIB.
În context, industria nu arăta atât de rău pe cât ar indica cifrele la prima vedere, cel puțin nu prin comparație. Comerțul, transportul și industria ospitalieră, responsabile pentru 24% din valoarea adăugată în economie, au tras în jos creșterea PIB cu 0,4 puncte procentuale; practic, motivul pentru care producția internă s-a majorat foarte puțin, cu 0,1%, în primele trei luni ale anului, a fost aportul impozitelor nete pe produse, conform datelor INS.
Lucrurile au părut să se îndrepte pentru industria prelucrătoare în al doilea trimestru, când indicele PMI la trei luni rămăsese la 51,2, în teritoriu de creștere. BCR spunea la acel moment că produsul intern brut al țării ar trebui să crească accelerat în 2024, ceea ce ar susține și industria. Totuși, sectorul prelucrător a încheiat acel trimestru cu o scădere în iunie, ducând indicele pentru prima lună de vară la valoarea neutră de 50.
După prima jumătate a anului, creșterea economică se situa la 1,5%, reprezentând „o surpriză negativă” pentru analiști. Una dintre cauzele unei creșteri economice sub așteptări a fost dat de industrie. După ajustarea la numărul de zile lucrătoare, activitatea industriei a scăzut cu aproape 1% în prima jumătate a anului.
La mijlocul lunii septembrie, Comisia de Prognoză și-a modificat în scădere estimarea pentru creșterea economică a României pentru acest an. Conform noilor prognoze, producția internă va înregistra o creștere de 2,8%, prin comparație cu estimarea anterioară de 3,4%.