Cristela Georgescu a pronunțat deja sentința: Soțul ei este nevinovat. Cum trasează „Prima Doamnă” sarcini pentru Justiție
Prezentă în fața sediului DIICOT, acompaniată de un cor de susținători care o aclamau drept „Prima Doamnă”, soția lui Călin Georgescu a depășit granițele unei simple apărări conjugale. Aceasta a trasat deja coordonatele singurului rezultat considerat acceptabil în viitorul proces. Călin Georgescu deține, în viziunea ei, „o singură calitate: nevinovat”. Acesta este „adevărul” absolut în care crede cu tărie, iar o anchetă judiciară, pentru a fi etichetată drept independentă, corectă și imparțială, are o singură misiune: să scoată la lumină și să valideze exclusiv acest narativ. Un mod inedit și convenabil de a privi statul de drept.
Justiția este independentă, dar doar dacă ajunge la concluzia familiei
Aici intervine un veritabil sofism. Logica publică a anturajului Georgescu funcționează după reguli stricte: Justiția demonstrează că este independentă doar dacă îl achită pe Călin Georgescu. Dacă procurorii descoperă indicii incriminatorii, dosarul este automat „fabricat”. Dacă apar dovezi, se invocă „scurgeri false de informații”. Dacă instanța decide arestarea preventivă, totul se reduce la „presiuni politice”.
Dacă verdictul instituțiilor contrazice dogma familială, problema nu este la inculpat, ci, prin însăși logica acestui discurs, exclusiv la sistemul judiciar. Cristela Georgescu a pregătit deja terenul mediatic, lansând acuzații despre un presupus „stat tiranic”, o „persecuție politică” și un „dosar politic”, reclamând inclusiv presiuni exercitate asupra magistraților.
Verdictul dictat înaintea începerii procesului
Este firesc și profund uman ca o soție să creadă necondiționat în nevinovăția partenerului său. Deriva gravă apare însă în momentul în care această convingere intimă este impusă drept criteriu de legitimitate pentru întregul sistem de justiție. În această paradigmă, rolul judecătorului nu mai este de a cântări probele din dosar, ci de a livra răspunsul prestabilit. Iar acest răspuns pare deja redactat, susținut de un discurs cu nuanțe mesianice, în care inculpatul pare să beneficieze de o imunitate divină în fața oricăror fapte pământene.
În tot acest timp, pe fundal, grupul de adepți fervenți scandează la megafon titulaturi iluzorii precum „Prima Doamnă”. Realitatea juridică și constituțională este însă mult mai prozaică: România nu are în prezent nici Președintele Georgescu, nici vreo Primă Doamnă. Are, în schimb, un inculpat și un sistem de justiție care trebuie lăsat să funcționeze independent, fără presiuni stradale și indicații prețioase.
Mica amenințare din spatele discursului conjugal
Aici, retorica devine cu adevărat îngrijorătoare. Dacă „adevărul” este decretat drept infailibil înainte ca instanța să se pronunțe, orice altă decizie judecătorească devine, automat, un fals și un abuz. Iar când un asemenea discurs autoritarist vine din anturajul unui personaj politic cu ambiții înalte, susținut de o masă de manevră care tratează deja instituțiile statului ca pe inamici declarați, se naște o întrebare firească: ce s-ar întâmpla cu Justiția dacă, într-o zi, „adevărul” celor ajunși la Putere nu s-ar mai alinia cu probele din dosare?
Aceasta este miza reală a spectacolului de la DIICOT. Nu este vorba doar despre Cristela Georgescu în ipostaza de soție devotată unui „adevăr” absolut, ci despre Cristela Georgescu asumându-și rolul imaginar de Primă Doamnă și explicând de pe acum magistraților ce verdict trebuie să livreze pentru a-și demonstra independența.
