Candidatura lui Crin Antonescu pare mai degrabă o glumă amară pentru electoratul PSD. Deși susținut formal de o parte din coaliție, Crin este pe locul 3 în sondaje, la mare distanță de primii doi candidați. Popularitatea sa este scăzută, iar profilul său public lasă mult de dorit. Zece ani fără activitate profesională clară, un statut de șomer mascat între funcții, și o dependență financiară de soție — toate acestea nu îl recomandă pentru cea mai înaltă funcție în stat.
Mai grav este că în teritoriu domnește nemulțumirea. Primarii PSD nu se mobilizează pentru Crin. Motivul? Se simt trădați. PSD și PNL îi tratează ca pe niște simpli executanți, dar uită să le dea instrumentele — adică fondurile — pentru a-și face treaba. Investițiile în comunități au fost tăiate, promisiunile nerespectate, iar primarii sunt puși în fața oamenilor fără să aibă ce să le ofere.
În plus, liderii locali îl văd pe Crin ca pe un candidat slab, fără viziune, fără charismă, fără autoritate. Chiar și în facultate a rămas repetent un an, lucru care circulă acum din nou în discuțiile interne. Nu inspiră încredere, nu aduce voturi, nu convinge. A fost o alegere de birou, nu una de bază. Iar bazele, în lipsa unui lider autentic, pur și simplu refuză să se miște.
