Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) s-a confruntat în ultimii ani cu mai multe acuzații de corupție, nepotism și incompetență managerială. Această instituție care joacă un rol vital în gestionarea resurselor de apă și în prevenirea inundațiilor a fost supusă unor provocări fără precedent, cauzate de o serie de decizii politice greșite și de un proces alarmant de deprofesionalizare.
Fie că vorbim de lipsa personalului specializat, de angajările politice care pun în pericol activitatea de bază a instituției sau de lipsa unei strategii naționale pe termen lung, Apele Române se află într-o criză structurală profundă. Această criză pune sub semnul întrebării capacitatea ANAR de a gestiona eficient resursele de apă, de a proteja cetățenii împotriva inundațiilor și de a asigura un viitor durabil pentru România.
Nepotismul și politizarea – rădăcina problemelor
Un caz emblematic care a scos la lumină amploarea nepotismului din cadrul ANAR este cel al Administrației Bazinale de Apă (ABA) Prut-Bârlad. Scandalul a izbucnit după ce Gabriel Musteață, fost director tehnic, a denunțat angajarea unei foste chelnerițe, Simona Iancu, la Dispeceratul ABA. Femeia, fără nicio experiență relevantă în domeniul gospodăririi apelor, a fost angajată datorită unor legături politice, lucru care a stârnit o revoltă publică.
În spatele acestui episod, însă, s-a descoperit un adevărat „cuib de nepotisme” la ABA Prut-Bârlad. Gabriel Musteață, care inițial părea un avertizor de integritate, s-a dovedit a fi implicat într-o rețea de angajări pe criterii de rudenie, cu nouă membri ai familiei sale lucrând sau pensionându-se din cadrul aceleași instituții. Scandalul a culminat cu desființarea postului lui Musteață și cu demisia Simonei Iancu, dar directorul Petru Avram, vicepreședintele PNL Iași, a rămas în funcție, alimentând suspiciunile că angajările politice și nepotismele sunt susținute de sus.
Problema ABA Prut-Bârlad a fost, din păcate, doar un exemplu dintr-o serie lungă de cazuri similare în cadrul ANAR. Administrația Bazinală de Apă Crișuri a fost recent implicată într-un dosar DNA, în care Dorel Marcel Dume, director tehnic, este acuzat de conflict de interese și de obținerea de foloase necuvenite. Ancheta a scos la lumină contracte ilegale cu firme controlate de persoane interpuse, aducând un prejudiciu de aproape 3 milioane de lei. Aceste exemple subliniază o realitate amară: instituția care ar trebui să gestioneze eficient apele României este măcinată de corupție.
Deprofesionalizarea instituției și lipsa resurselor umane calificate
Una dintre cele mai alarmante probleme cu care se confruntă ANAR este deprofesionalizarea domeniului prin numirea unor persoane fără experiență relevantă în funcții cheie. În mod tradițional, pentru a ocupa o funcție de conducere în cadrul Apelor Române, erau necesari cel puțin 10 ani de experiență în specialitatea studiilor universitare și 5 ani de experiență în gospodărirea apelor. Cu toate acestea, această cerință a fost recent eliminată, ceea ce a deschis calea pentru numiri politice și pentru angajarea unor persoane care nu au nici măcar o minimă experiență în gestionarea apelor.
Noua clauză din Contractul Colectiv de Muncă prevede că funcțiile de conducere pot fi ocupate de persoane care au doar 8 ani de experiență în specialitatea studiilor și 3 ani în funcții de conducere, eliminând complet condiția de vechime în gospodărirea apelor. Acest lucru a permis deschiderea porților pentru numiri politice în funcții de conducere, subminând profesionalismul unei instituții care, prin natura sa, are nevoie de expertiză tehnică și științifică.
Lipsa acută de personal specializat este o altă problemă gravă cu care se confruntă Apele Române. Formațiile de lucru sunt subdimensionate, ceea ce face dificilă realizarea proiectelor hidrotehnice și menținerea infrastructurii critice în stare de funcționare. Această lipsă de resurse umane calificate pune în pericol capacitatea ANAR de a răspunde eficient la situațiile de urgență, precum inundațiile.
Lipsa de fonduri și strategii coerente
Pe lângă deprofesionalizarea și politizarea instituției, o altă problemă majoră o reprezintă lipsa fondurilor adecvate pentru lucrările hidrotehnice și pentru apărarea împotriva inundațiilor. ANAR se confruntă de ani de zile cu o subfinanțare cronică, care afectează capacitatea de a realiza investiții pe termen lung în infrastructura de gestionare a apelor. În lipsa unor fonduri suficiente, lucrările de amenajare hidrotehnică sunt adesea amânate sau realizate superficial, ceea ce crește riscul de inundații catastrofale.
Este clar că soluția la aceste probleme nu poate fi simpla alocare de fonduri după fiecare eveniment nefericit, cum s-a întâmplat recent la Galați. Inundațiile frecvente din diferite regiuni ale țării ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorități, care trebuie să implementeze măsuri pe termen mediu și lung pentru a preveni astfel de dezastre. România are nevoie de o strategie națională coerentă pentru gestionarea durabilă a apelor, care să includă investiții în infrastructură, modernizarea echipamentelor și formarea personalului specializat.
O instituție fără stabilitate și viziune
Pe lângă problemele financiare și de personal, Apele Române suferă și din cauza lipsei unui cadru legislativ stabil care să ofere condiții decente de muncă și salarizare pentru angajați. Mulți dintre cei care lucrează în cadrul ANAR se confruntă cu incertitudini legate de stabilitatea locurilor de muncă, iar condițiile salariale sunt adesea sub nivelul celor din alte domenii cu responsabilități similare.
Această instabilitate face dificilă atragerea și menținerea personalului calificat în cadrul instituției, accentuând și mai mult problemele legate de gestionarea resurselor de apă. În absența unui statut clar care să reglementeze condițiile de muncă și salarizare, Apele Române devin un teren propice pentru intervenții politice și numiri de conjunctură.
Un viitor nesigur
În contextul acestor provocări, viitorul Apelor Române este extrem de nesigur. Politizarea și nepotismul au subminat încrederea publicului în capacitatea acestei instituții de a-și îndeplini misiunea esențială: protejarea resurselor de apă ale țării și apărarea împotriva calamităților naturale. Lipsa de personal specializat, subfinanțarea și absența unei strategii coerente pe termen lung pun în pericol siguranța cetățenilor și integritatea infrastructurii de gospodărire a apelor.
Evenimente tragice precum inundațiile din Galați sau alte regiuni ale țării ar trebui să fie un avertisment pentru decidenții politici. Alocarea de fonduri pentru a compensa pagubele este doar o soluție temporară. România are nevoie urgentă de măsuri pe termen lung care să asigure o gestionare durabilă a resurselor de apă și să protejeze cetățenii împotriva riscurilor naturale.
