Corneliu Moth (AUR): Conflictul din Orientul Mijlociu și impactul acestuia asupra economiei globale
Conflictul din Orientul Mijlociu ne poate afecta pe toți dacă Iranul va ajunge să blocheze strâmtoarea Hormuz, pe unde sunt transportate aproximativ 20% din rezervele mondiale de petrol și aproximativ 30% din rezervele de gaz natural lichefiat (LNG). Dacă acest lucru s-ar întâmpla, prețurile acestor materii prime ar putea crește atât de tare încât să arunce economia mondială în colaps.
Tensiunile dintre Iran și Statele Unite durează de decenii, de la revoluția islamică din 1979 din Iran, când a fost îndepărtat de la putere șahul Mohammed Reza Pahlavi, aliat al americanilor și 53 de diplomați americani au fost luați ostatici, pentru 444 de zile, de către revoluționari.
Președintele George W. Bush a inclus Iranul într-o ֦axă a răului ֞alături de Iraq și Coreea de Nord, acuzând regimul de la Teheran că ar încerca să obțină arme nucleare. În 2015, s-a semnat un acord între Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Rusia, China, Germania și Iran, prin care s-a stabilit că Iranul își va limita programul nuclear, în schimbul ridicării sancțiunilor care fuseseră impuse Iranului. Dar, în 2018, Donald Trump a scos Statele Unite din acel acord și a reimpus sancțiunile.
Pe 1 aprilie a.c., Israelul a bombardat consulatul iranian din Damasc și Iranul a răspuns lansând sute de rachete și drone spre Israel. Dar Iranul a folosit rachete și drone nu foarte performante și i-a anunțat pe americanii, prin intermediul mai multor țări arabe, cu privire la data atacului. Astfel, cele mai multe rachete au fost interceptate de sistemul Iron Dome al Israelului, dar și de trupele americane, britanice și franceze staționate în regiune.
Însă, după ce, pe 31 iulie a.c., liderul palestinian Ismail Haniya a fost asasinat la Teheran, Iranul anunțat că va riposta mult mai dur. Iar senatorul american Lindsey Graham a introdus legislație în Congresul SUA pentru a autoriza folosirea forței militare de către Statele Unite împotriva Iranului. Mai mult, fostul ministru rus al apărării Serghei Shoigu a vizitat Iranul zilele trecute și, în presă, a apărut informația potrivit căreia Rusia ar livra armament sofisticat Iranului.
Practic, în urma războiului din Ucraina și a celui din Fâșia Gaza s-a creat o apropiere din ce în ce mai mare între Rusia, China și Iran, prefigurându-se apariția unei coaliții anti-occidentale. Dacă vorbim despre originile conflictului dintre Israel și țările musulmane, trebuie menționat faptul că, până la sfărșitul primului război mondial, Palestina făcea parte din Imperiul Otoman.
În 1917, guvernul britanic a adoptat declarația Balfour prin care s-a agajat să sprijine crearea unui cămin național evreiesc în Palestina. Iar după război, Liga Națiunilor a plasat Palestina sub mandat britanic. La momentul respectiv, 4 % din populația Palestinei era evreiască, în timp ce 96% dintre locuitori erau arabi palestinieni, musulmani și creștini.
În 1947, Marea Britanie a anunțat că va renunța la mandatul asupra Palestinei și va cere recent-înființatei Organizații a Națiunilor Unite să rezolve conflictul care se crease între evrei și arabi în Palestina. S-a înființat UNSCOP – Comisia specială a Națiunilor Unite pentru Palestina, care a recomandat împărțirea acesteia în două state – unul evreu și unul arab.
Evreii au acceptat propunerea, dar arabii palestinieni au respins-o. Pe 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat rezoluția 181 privind împărțirea Palestinei. Potrivit acestui plan, statul evreu avea să cuprindă 57% din Palestina aflată sub mandat britanic, deși evreii reprezentau doar 30% din populație, iar statul arab urma să cuprindă 43%, deși palestinienii reprezentau 70% din populație.
A doua zi, a izbucnit războiul între evreii și arabii din Palestina. Pe 14 mai 1948, cu o zi înainte de încetarea mandatului britanic asupra Palestinei, evreii au declarat independența statului Israel. A doua zi, Egiptul, Siria și Transiordania (Iordania de astăzi) au trimis trupe împotriva Israelului. Până la acel moment, peste 300 000 de arabi palestinieni fuseseră alungați din casele lor, iar pănâ la sfărșitul războiului, Israelul avea să se extindă până la 78 % din fosta Palestină sub mandat britanic și peste 750 000 aveau să fie
alungați din casele lor. De altfel, era imposibilă crearea unui stat evreu în Palestina fără epurarea
etnică a palestinienilor. De asemenea, până la sfârșitul războiului, Egiptul a ocupat Fâșia Gaza, iar Transiordania a ocupat Cisiordania.
În iunie 1967, Israelul a atacat țările arabe și a ocupat Fășia Gaza, Cisiordania, Peninsula Sinai egipteană și Înălțimile Golan siriene. Consiliul de Securitate ONU a adoptat rezoluția 242 care subliniază inadmisibilitatea achiziției de teritorii prin război. După războiul de Yom Kippur din 1973, Israelul a intrat în negocieri de pace cu Egiptul, sub medierea Statelor Unite. Astfel, Israelul a înapoiat Egiptului Peninsula Sinai, în schimbul stabilirii de relații diplomatice între cele două state.
În schimb, în celelalte teritorii, Israelul a început un proces de colonizare, deși cea de-a patra Convenție de la Geneva interzice transferul de populație civilă în teritoriile ocupate. Curtea Internațională de justiție a declarat aceste colonii ilegale și a cerut Israelului să evacueze coloniștii, să elibereze teritoriile și să le plătească palestinienilor despăgubiri pentru prejudiciile create. Dar, în urma atacului comis de organizația palestiniană Hamas asupra Israelului pe 7 octombrie 2023, a început, în Fâșia Gaza, un război, care poate degenera într-un conflict regional, implicând organizația libaneză Hezbollah și Iranul, principalul finanțator al Hamas și Hezbollah.
Având în vedere relația apropiată dintre Israel și Statele Unite – de altfel secretarul american al apărării Lloyd Austin a afirmat că, dacă Israelul va fi atacat, Statele Unite îl vor apăra – și apropierea recentă dintre Iran și Rusia, există riscul unui conflict global.
