Cornel Nistorescu: Nicuşor Dan vrea să facă din România un „stat poliţienesc” supravegheat de „noua securitate”
„După oarece discuții cu consilierii săi de la primărie aduși la Cotroceni, cu prietenii din USR, dar mai ales cu cei care l-au pus și l-au susținut, Nicușor Dan a ieșit la rampă cu ideea să trezească SRI din coșmarul de noapte al afacerilor personale și din cel de zi al megaafacerilor instituționale și să atace corupția”, scrie Cornel Nistorescu.
„Aceasta fost și marea idee a începutului de colaborare între Traian Băsescu și Monica Macovei, marcată de numirea lui Florian Coldea la SRI și coborîrea Monicăi Macovei cu Dan Tăpălagă în arhivele SIPA pentru a lua urma judecătorilor „stricați”. Campania a fost încununată de reglementarea colaborării între SRI și „executanți” prin celebrele protocoale și cu arestările televizate, coordonate de Laura Codruța Koveși și încheiate, cele mai multe, după decapări sîngeroase, cu „fapta nu există” sau cu prescriere.
„A doua (orientare-n.red) pe care mi-o doresc foarte mult și la care multe din instituții au trimis observații – atacarea frontală a fenomenului corupției. Cu toate precauțiile, pentru că am avut o lungă discuție în societate despre interferența Serviciului Român de Informații în procesul de… să-i spunem activitatea parchetului. Pe de o parte, vrem ca fenomenul corupției să fie o preocupare a Serviciului Român de Informații. Pe de altă parte, vrem ca mecanismele în care SRI se preocupă de acest fenomen să fie absolut constituționale și de demarcația între servicii de informații și parchet să fie foarte bine făcută”.
Cam asta a vrut să spună și cam asta pregătesc urmașii, admiratorii și adepții gîndirii nemiloase și comandate stil Monica Macovei, Drulă, Băsescu, Țoiu etc. Ei sunt gata să relanseze o campanie de urmărire, cercetare, condamnare și jupuire a celor care sunt implicați sau bănuiți de contaminare cu flagelul corupției. Este de presupus că ei vor ataca multiplu, complex și pe toate fronturile, pînă la rădăcinile mai adînci din mințile compatrioților noștri. Adică, pînă acolo încît omul obișnuit să nu mai gîndească în stilul „și eu aș face la fel” dacă ar ajunge într-o dregătorie, ministru sau consilier la Cotroceni.
