Pe o ploaie cumplită și rece (care poate să însemne și bogăție dar și inundații), care ar fi alungat și pisicile rătăcite, la Palatul Cotroceni s-au strîns toate vedetele partizane precum și cele oportuniste ca să asiste și să se bucure (sau să fie văzute!) că au fost de față la un ploios onor pe fugă, ca într-o poezie de George Bacovia.
La Parlament, în fața Camerelor reunite și a membrilor guvernului precum și a Patriarhului Daniel, care a binecuvîntat ceremonia, și a altor fețe din insituții publice importante, Nicușor Dan a depus jurămîntul de președinte și a lansat primul său mesaj prezidențial către țară.
Nu vreau să mă opresc asupra faptului că în timpul festivitățiilor cineva din sală a strigat „Rușine CCR!” (ceea ce este touși de reținut după cele petrecute în anul trecut!).
Două sunt lucrurile care mi-au atras atenția. Primul privește mesajul președintelui către țară. El n-a fost nici o profesiune de credință, nici un angajament, nici un proiect de țară.
Primul discurs al noului președinte al României a sunat ca o listă de nevoi ale României. Reproduc o parte din lista președintelui. Ea poate fi socotită aproape identică sau apropiate de ce așteaptă toată populația României. N-aș putea contesta nici măcar una.
Din discuții mai amănunțite cu un mecanic, cu un profesor, cu un polițist sau cu un agricultor ar rezulta cam aceleași lucruri.
Noul președinte a prezentat o listă a principalelor nevoi ale țării. Doar soluțiile ar putea diferi. Din discursul președintelui nu am reținut nici una. Doar prioritatea stringentă a reducerii deficitului (*după cum a pomenit-o de mai multe ori este super-stringentă, ca să nu zic ultra periculoasă în raport cu intrarea în încetare de plăți).
Le reproduc pe cîteva, așa cum au fost formulate de el de la tribuna Parlamentului:
” În ceea ce privește economia, avem nevoie să stopăm marea evaziune fiscală, să reducem și să eficientizăm cheltuielile statului, să asigurăm o guvernanță și un management profesionist la companiile de stat, să avem o strategie bine definită de dezvoltare economică, să stimulăm capacitățile agro-industriale și de procesare, pentru a optimiza producția agricolă, să finanțăm un sistem coerent de irigații, să simplificăm accesul la fonduri europene și, cel mai important, să asigurăm un cadru favorabil investitorilor.
În ceea ce privește sistemul de sănătate, este nevoie de digitalizarea întregului sistem, de o echilibrare între medicină primară și ambulatorie și sistemul de spitale, de o strategie de investiții în infrastructura în sistemul sanitar, de o extindere a rețelei de centre pentru tratarea dependențelor și de o stimulare a profesioniștilor care aleg să profeseze în medii rurale și orașe mici.
În ceea ce privește educația, este nevoie să stimulăm financiar personalul didactic, este nevoie ca în întreg sistemul educațional să stimulăm gândirea critică, este nevoie să corelăm învățământul cu piața muncii, este nevoie să investim în educația timpurie, adică în creșe și grădinițe, și este esențial să prevenim abandonul școlar.
În ceea ce privește justiția, este nevoie ca parchetele să se focalizeze pe marile zone de corupție din societate, este nevoie de o reformă a unei instituții fundamentale, Inspecția Judiciară, este nevoie să reducem timpul de soluționare a dosarelor prin măsuri administrative și uneori legislative, este nevoie să redefinim procedurile de promovare a magistraților și este nevoie să reflectăm la legea Curții Constituționale”.
În ceea ce privește mediul, este nevoie de o reformare a instituțiilor de autorizare și control, de extinderea activității Gărzii de Mediu, de o reformă la Romsilva, de o preocupare cu privire la dezvoltarea urbană, care afectează viitorul localităților noastre, și de o stimulare a gestionării eficiente a deșeurilor.
În ceea ce privește zona culturală, este nevoie de un program național de acces la cultură și educație prin cultură, este nevoie de o susținere a culturii contemporane și a dialogului cu administrația, de promovare a culturii române contemporane, ca resursă de prestigiu în plan internațional, și de punerea în valoare a patrimoniului național din nou ca resursă de prestigiu pentru România în plan international”.
De la deficitul bugetar la susținerea culturii avem o listă lungă de priorități ale guvernului și nici una a președintelui.
O fi acesta un semn că Nicușor Dan vrea să preia controlul Executivului sau unul că n-a înțeles prea bine misiunea președintelui României, așa cum este ea prevăzută în Constituție.
Sau pur și simplu a vrut să transmită că știe bine care sunt nevoile imediate ale țării și ale poporului roman. Și om vedea ce s-o alege! Din secvențele cu întrebări și răspunsuri oferite cîrdului de ziariști am reținut și propoziția:
-”O să primiți programul pe care l-am lansat în campania electorală”.
Mărturisesc că eu unul nu l-am văzut încă. Nu știu ce conține și nici președintele Nicușor Dan nu ne-a prea spus.
Cît privește modul în care s-a prezentat înainte și după fesitivtate, trebuie spus că am văzut un Nicușor Dan relaxat, vesel, zîmbitor, chiar fericit. După depunerea jurămîntului, s-a fotografiat cu toți amatorii de suveniruri, a făcut selfie-uri cu tot felul de parlamentari,unii cu dosare penale, cu cucoane super-coafate, cu degetele mîini desfăcute în semnul victoriei, s-a plecat zîmbitor spre vecinul din fotografii iar la sfîrșit, pe holurile Parlamentului, a răspuns ziariștilor ca o vedetă după o premieră sau ca un fotbalist fericit din echipa națională după un meci cîștigat printr-un autogol al adversarilor.
Cu acest prilej, președintele Nicușor Dan a lansat sloganul mandatului:
„-Nu vreau să discut despre trecut!”
Mai ales că își dorește un guvern susținut de o majoritate parlamentară, semn că el visează să rezolve lunga listă de mai sus tot cu cei care au dus țara în situația de acum. Plus cineva din USR.
Cu alte cuvinte, festivitatea de astăzi ne-a transmis că nu s-a schimbat nimic.
Doar președintele!
