Decizia de a impune control judiciar lui Călin Georgescu nu are nimic de-a face cu justiția, ci cu o formă de presiune tipică regimurilor autoritare. Este un act de poliție politică, menit să intimideze și să transmită un mesaj de forță împotriva celor care nu se aliniază voinței „sistemului”.
Un om politic pus sub astfel de măsuri restrictive devine ținta stigmatizării publice, chiar înainte de a fi judecat. Este o strategie veche: decredibilizează adversarul, taie-i vocea, arată-i poporului ca pe un „suspect” și blochează-i orice șansă de a participa liber la viața democratică.
În realitate, controlul judiciar nu repară nimic, ci compromite și mai mult încrederea în instituții. O justiție puternică nu are nevoie de abuzuri, ci de probe. Iar un stat democratic nu are voie să transforme legea într-o armă împotriva adversarilor politici.
Abuzul împotriva lui Georgescu arată că România se află într-o zonă periculoasă: unde libertatea politică este tolerată doar până la punctul în care nu amenință status quo-ul. Restul se rezolvă prin dosare, restricții și etichete.
