Confiscarea statului român: Turistul de la Cotroceni poate avea partid propriu, Guvern propriu, Parlament, armată, poliţie şi securitate, proprii

Ani buni de mandat a dormit pe bancheta din spate a maşinii, pe ruta Bucureşti-Sibiu şi retur. De ceva vreme, umblă disperat pe calea aerului, dintr-o ţară-n altă ţară, invitat sau neinvitat. Se dă în stambă pentru imagine, sperînd ca va fi în cărţi la NATO sau trîntor în stupul UE.

Ce face el prin Europa rechinilor?

Ceea ce făcea Bush Jr. cînd privea prin binoclu cu capacele puse! Occidentul îşi cam bate joc de celebrul turist de la Cotroceni. Nici după atîţia ani nu şi-a depăşit rolul de slugă şi figurant european, mai nou, în piesa de teatru a lui Zelenski. Cum vede ziariştii se înghesuie la fotografiat, mai dă mîna cu cîte o nulitate, alteori stă pe margine, nebăgat în seamă, că „pi şentru” „e” unii mai ceva ca el. Presa occidentală îl ignoră voit, relatînd doar despre liderii SUA, UK, Franţei, Germaniei, Italiei, chiar dacă în poze apare şi acest înalt la stat şi mic la cap reprezentant al colonialiştilor. S-au prins ce hram poartă slugoiul şi îl tratează ca atare. Asta se întîmplă cînd în cel mai înalt fotoliu al statului a fost înşurubat, refractar legilor fizicii, un profesoraş de provincie, care a afirmat nonşalant că deţine şase case cumpărate din meditaţii, iar cei fără case au „ghinion”. Ca să-şi păstreze puterea, acest umblător lipsit de empatie faţă de popor, lipsit de diplomaţie şi cultură politică, obedient intereselor străine, a adus asupra României terorismul în politică, în sănătate şi războiul mai aproape, un război care nu e al nostru.

Psihopaţii de la Putere se află sub aripa unor instituţii de forţă. Ei nu fac nimic de capul lor, pentru că aceşti specialişti responsabili cu vînzarea, ba chiar cu înstrăinarea pe gratis a bogăţiilor României, au ajuns acolo prin fraudă şi escrocherii. Aşa se explică de ce turistul de la Cotroceni poate avea partid propriu, guvern propriu, parlament, armată, poliţie şi securitate, proprii. Asemenea „averi” personale, care înseamnă confiscarea statului român în interes privat sau străin, frizează nebunia şi au costat şi costă foarte mult România şi pacea ei. Totul ţine de dibăcia imorală a instituţiilor de forţă! Dar ce mai este oare moral într-o dictatură politică? Să nu ne imaginăm că o vom duce mai bine, indiferent cine ar veni la putere. Să nu ne imaginăm că politicienii se vor civiliza brusc sau că îi va roade conştiinţa şi vor bandaja rănile poporului. Nu mai pot face acest lucru pentru că au vîndut România cu efective cu tot, contra unor comisioane inimaginabile.

Poporul va fi la fel de asuprit, la fel de ineficiente eradicării sărăciei şi contrafăcute vor fi măsurile sociale, adoptate după cumetrisme europene. Taxe şi impozite mai mari şi mai multe, facturi astronomice la gaze şi energie, inflaţie crescută, salarii şi pensii în ghips. Bine spunea cineva că „România e cea mai bogată ţară din lume. De peste două mii de ani toţi fură din ea, dar tot mai e de furat!”, aşa că ciolanele de la Putere nu se vor termina vreodată. Poate atunci cînd corupţia şi hoţia politică îşi vor fi finalizat metamorfoza, îngrăşîndu-se de aşa manieră, încît vor plesni sub propria slănină. Ciolanele sînt hrana bio pentru hrăpăreţii Puterii, rosul lor are efecte benefice, hamsterii aceştia vor avea întotdeauna colţii bine ascuţiţi. Românii se vor obişnui cu aceşti cîini de pază ai imoralităţii, la fel şi cu lătrăturile false.

„Elita” politică românească s-a vîndut barbarilor egoişti care guvernează lumea, împingînd România spre un viitor sumbru. Somnolent şi supus, poporul trece prin schimbări implacabile, butonate de mîna grea a „colonialismului” ostracizator sub toate formele şi manifestările. Locomotiva istoriei înaintează cu mare viteză spre dezastre fără precedent.

Independenţa economică şi libertatea multor popoare, printre care şi România, au fost ferecate în lanţurile cumplitei robiei mondiale de către bastioanele noului imperialism, care tropăie tumultuos peste graniţele statelor lumii, fiind sursa unor înfiorătoare vărsări de sînge, a unor îngrozitoare suferinţe sociale, pandemii şi morţi pe bandă, avînd ca rezultat scopul dorit şi declarat – depopularea.

Deşi pe arena mondială au apărut noi rechini, în ipostaza de concurenţi periculoşi, de o ferocitate nemaicunoscută pînă acum, „Centrul Mondial de Exploatare” cu sediul la Washington continuă să se cramponeze din răsputeri şi dă lovituri tot mai dure statelor lumii, întreţinînd războaie fizice şi economice acerbe, astfel ca dolarul multiplicat la rotativa DeepState să fie moneda de referinţă internaţională, iar SUA să se autofinanţeze fără dobîndă. Prin muşcătura profiturilor militare, prin politica de expansiune şi de acaparare a importantelor surse de materii prime de pe glob, a pieţelor de desfacere, a sferelor de plasare a capitalului, visteria marii puteri se umflă, SUA devenind imperiul care-şi cere tot mai insistent partea la împărţirea apetisantelor rezerve naturale ale statelor.

A rămas în cărţile de istorie timpul în care România era o ţară respectată în lume, suverană şi independentă, cînd nu se permitea ca soldaţii români să se implice în războaiele altor state, să moară în teatre de război străine, cum de altfel nu se permitea nici măcar urmă de soldat străin pe pământurile româneşti. Astăzi, străinii au în ţara noastră mult mai multe trupe, armament şi dotări militare decît are ţara. Răul făcut României are rădăcini profunde. Cauterizarea acestui rău pare imposibilă astăzi.

Preluare: art-emis.ro