Conducerea PNL la Arad – sub semnul eșecului? Poduri înclinate, stadioane dispărute și umbrele lui Coldea

O vizită discretă, aproape conspirativă. Ilie Bolojan, recent instalat în funcția de prim-ministru, a ales Aradul ca destinație pentru o deplasare internă, dar nu oricum. Fără a anunța presa, pe ”sustașche”, însoțit de un grup select de magnifici locali, Ilie Bolojan a aterizat la Arad, stârnind un val de speculații și de comentarii acide în mediile politice și în rândul opiniei publice. Această abordare, menită probabil să evite controversele și întrebările incomode, nu face decât să amplifice suspiciunile și să consolideze impresia unei agende ascunse, a unui pact secret încheiat departe de ochii publicului. Dar ce căuta, de fapt, Bolojan în Arad, și de ce a ales să se înconjoare tocmai de acești „magnifici” locali, cu un trecut politic și administrativ cel puțin controversat?

Evenimentul a atras rapid atenția opiniei publice, mai ales prin prisma lipsei de transparență. De ce a fost aleasă această formă de deplasare, fără a anunța presa și fără a oferi explicații clare cu privire la agenda întâlnirilor? Oare ce informații sau înțelegeri se doreau a fi ferite de ochii vigilenți ai presei și ai cetățenilor? Rămâne de văzut dacă motivele acestei vizite vor fi clarificate în viitorul apropiat, sau dacă vom asista la o nouă serie de manevre politice și de jocuri de culise, menite să ascundă adevărul și să protejeze interese obscure.

În fruntea găștii arădene s-a aflat nimeni altul decât Gheorghe Falcă, fostul primar al Aradului, supranumit și „Falconeti”, un personaj influent și controversat, despre care se spune că deține încă controlul asupra politicii locale, conducând Aradul din umbră. Nimic nu se mișcă în Arad fără acceptul său, iar Ilie Bolojan pare să fi căutat legitimitate tocmai de la acest personaj ale cărui decizii administrative din trecut sunt cel puțin controversate.

Unul dintre ”trofeele” dubioase cu care se poate ”lăuda” Gheorghe Falcă este desființarea a două stadioane din Arad, pentru a face loc unor proiecte imobiliare și comerciale. Un supermarket Kaufland a fost construit pe locul unui stadion, iar un mall a răsărit pe terenul altuia, transformând spațiul public într-o sursă de profit pentru câțiva privați, în timp ce comunitatea locală a fost privată de facilități sportive și de zone verzi.

Aceste decizii, luate în timpul mandatului lui Falcă, au stârnit controverse și au generat proteste din partea societății civile și a iubitorilor de sport, care au acuzat administrația locală de lipsă de transparență și de lipsă de viziune. Cu toate acestea, Falcă a ignorat criticile și a mers mai departe cu planurile sale, argumentând că aceste proiecte vor aduce beneficii economice și vor crea locuri de muncă. Realitatea este, însă, că aceste beneficii sunt discutabile, iar pierderea stadioanelor a fost resimțită ca o lovitură grea pentru identitatea și pentru spiritul comunitar al Aradului.

În locul stadioanelor, au apărut structuri impersonale, care nu au nicio legătură cu istoria și cu tradițiile orașului. Suprafața de spațiu verde a fost redusă drastic, iar locul fostelor arene sportive a fost ocupat de betoane și de parcări aglomerate. Aceste transformări, realizate în numele ”progresului” și al ”modernizării”, au lăsat în urmă un gust amar și un sentiment de regret pentru ceea ce a fost și nu mai este.

Această vizită ”pe furiș” și această asociere cu figuri controversate evocă amintiri neplăcute din perioada guvernării PSD condusă de Sorin Grindeanu, când ordonanțe de urgență controversate erau adoptate ”noaptea ca hoții”, departe de ochii publicului și fără consultare prealabilă. Pare că noua conducere a PNL, prin ilustrul prim-ministru Ilie Bolojan, a deprins bine lecțiile trecutului, dar nu în sensul bun, ci în sensul perfecționării tehnicilor de manipulare și de disimulare.

Paralela cu guvernarea Grindeanu este cu atât mai alarmantă cu cât PNL a promis, în repetate rânduri, o ruptură totală de practicile toxice ale trecutului și o abordare transparentă și responsabilă a guvernării. Prin urmare, nu este suficient ca PNL să se distanțeze verbal de PSD, ci trebuie să demonstreze, prin acțiuni concrete, că a învățat din greșelile trecutului și că este hotărât să construiască o guvernare bazată pe integritate, pe dialog și pe respect față de cetățeni.

Această apropiere suspectă de metodele și de personajele din trecut nu face decât să alimenteze scepticismul și să genereze întrebări cu privire la viitorul PNL și la capacitatea sa de a oferi o alternativă credibilă la PSD. Oare Bolojan și acoliții săi nu realizează că, prin astfel de acțiuni, nu fac decât să erodeze încrederea cetățenilor în instituțiile democratice și să consolideze imaginea unei clase politice corupte și preocupate doar de propriile interese?

Pe agenda vizitei s-au aflat și câteva obiective locale, dar și aici modul de abordare a stârnit semne de întrebare. De ce Bolojan nu a vizitat faimosul pod „înclinat” din Arad, o construcție controversată care, exact ca și turnul din Pisa, se află într-o poziție instabilă și care prezintă denivelări periculoase? Oare prim-ministrul a venit doar să aprobe sau să și vadă realitatea, pe care nu a mai apucat o să o vadă de la Oradea?

Ignorarea ”podului înclinat” nu este doar o omisiune regretabilă, ci și un simbol al modului în care administrația locală și, se pare, și cea centrală, tratează problemele reale ale comunității. O construcție publică importantă, care a costat o avere și care ar fi trebuit să faciliteze traficul în oraș, a ajuns să fie un motiv de rușine, un monument al incompetenței și al corupției. Vizitarea podului și asumarea responsabilității pentru remedierea situației ar fi fost un gest de onoare și de respect față de cetățeni, dar Bolojan a preferat să ocolească acest subiect sensibil, probabil pentru a nu-și strica imaginea.
Și vizitarea șantierului de la CET fără ”căști de protectie”? Ilie Bolojan ignoră normele elementare de securitate în muncă, dând un exemplu negativ și descurajând respectarea legii. Această atitudine sfidătoare, menită probabil să arate că Bolojan este un om „aproape de oameni” și că nu se supune regulilor „birocratice”, nu face decât să sublinieze lipsa de seriozitate și de responsabilitate a clasei politice.

Această încălcare flagrantă a normelor de securitate nu este doar o dovadă de inconștiență și de lipsă de respect față de muncitori, ci și un semnal periculos pentru societate. Cum poate un lider politic să ceară cetățenilor să respecte legea, dacă el însuși o încalcă cu atâta nonșalanță? Cum poate un prim-ministru să promoveze o cultură a siguranței și a responsabilității la locul de muncă, dacă el însuși ignoră cele mai elementare măsuri de protecție?

Prin acest gest, Ilie Bolojan demonstrează că nu este dispus să se supună aceluiași standard de comportament pe care îl cere de la ceilalți, creând o prăpastie și mai mare între clasa politică și cetățenii de rând. Din nou, mai mult interesele politice si imaginea publica, decât securitatea cetățenilor??
Pe parcursul acestor ieșiri, Ilie Bolojan a fost însoțit și de „nasul” mai marelui șef de trib arădean, Florian Coldea, cunoscut apropiaților ca și ”Florian de Târnova”. Exact ca și acesta, primarul Bibarț este un personaj șters fără prea multe performanțe, cele mai notabile fiind cele ale soției care a reușit să fie director la zona liberă Curtici fără concurs mulți ani de zile, printr-o magie făcută în acte administrative, adică în loc de ”determintă”, a fost pus un „ne” în fața și a devenit ”nedeterminată”, ca de, doar unul este Florian Coldea.

Unii observatori ai scenei politice locale au remarcat în glumă că prezența lui primarului Aradului, Călin Bibarț, era necesară pentru a ține umbră lui Bolojan, altfel risca să fie orbit de propriul său succes. Primarul Aradului, Călin Bibarț, va rămâne în istorie pentru realizarea ”unică” a unui pod înclinat, o premieră mondială în construcții după milenii de experiență ingineristică, o dovadă a faptului că și în România se pot realiza ”monumente” demne de invidia întregii lumi, chiar dacă, în loc să inspire admirație, stârnesc mai degrabă ironie și zâmbete amare. Un pod care, în loc să unească, divizează și amintește de incompetență și de risipa banului public.

Oricare ar fi explicația, apropierea dintre Bolojan și Bibarț a atras atenția asupra unui alt aspect controversat al administrației locale: rolul soției primarului în zona liberă Curtici. Promovarea acesteia într-o funcție de conducere, fără concurs și printr-o manevră administrativă ce amintește de „magiile” din telenovele, a fost interpretată de mulți ca o formă de nepotism și de abuz de putere.

Această situație, în care soția unui primar influent beneficiază de o poziție importantă într-o instituție publică prin mijloace cel puțin discutabile, ridică semne de întrebare cu privire la modul în care sunt gestionate resursele publice și cu privire la respectarea principiilor de integritate și de transparență în administrația locală. Oare Bolojan, promotor al unei guvernări ”altfel”, este dispus să tolereze astfel de practici, sau va lua măsuri pentru a restabili legalitatea și pentru a asigura un tratament echitabil pentru toți cetățenii?

Un alt aspect controversat al vizitei a fost discuția despre construcția noului spital matern din Arad, un proiect în care firma soților Falcă, ”magnificul” numărul unu din gașca arădeană, a câștigat o licitație cel puțin discutabilă, încasând peste 600.000 de euro. Se pare că în Arad, ca și în alte părți ale țării, afacerile de familie sunt o modalitate eficientă de a obține contracte publice și de a prospera pe spatele statului.
Această situație ridică întrebări serioase cu privire la modul în care sunt gestionate fondurile publice în Arad și cu privire la criteriile care stau la baza atribuirii contractelor. Cum este posibil ca o firmă controlată de familia unui politician influent să câștige o licitație importantă, în condițiile în care există suspiciuni cu privire la corectitudinea procedurii? Oare nu ar fi fost mai indicat ca aceste fonduri să fie investite cu responsabilitate si onestitate??

Mai mult decât atât, acest caz ilustrează o problemă mai largă: problema conflictelor de interese și a lipsei de transparență în achizițiile publice. Este nevoie de o legislație mai clară și mai strictă, care să prevină astfel de abuzuri și care să asigure o concurență loială între firmele care participă la licitații. De asemenea, este esențial să se consolideze rolul instituțiilor de control și de audit, pentru a verifica modul în care sunt cheltuiți banii publici și pentru a trage la răspundere pe cei care încalcă legea. Altfel, vom continua să asistăm la astfel de situații revoltătoare, în care interesele private primează asupra interesului public.
În concluzie, vizita lui Ilie Bolojan în Arad, departe de a fi o simplă deplasare administrativă, ridică numeroase semne de întrebare cu privire la intențiile sale, la agenda sa politică și la viitorul guvernării PNL. Asocierea cu figuri controversate, ignorarea problemelor reale ale comunității locale și lipsa de transparență în comunicare sunt semnale de alarmă care nu pot fi trecute cu vederea.

Această vizită, ”pe furiș”, nu face decât să alimenteze neîncrederea cetățenilor în clasa politică și să sublinieze caracterul opac și corupt al sistemului. Este nevoie de o schimbare radicală de mentalitate, de o mai mare transparență în procesul decizional și de o mai mare responsabilitate a liderilor politici față de cei pe care îi reprezintă.

Rămâne de văzut ce măsuri va lua prim-ministrul Bolojan în urma acestei vizite controversate. Va asculta vocea cetățenilor și va încerca să repare greșelile trecutului, sau va continua să ignore realitatea și să se complacă într-o lume a iluziilor și a compromisurilor? Răspunsul la această întrebare va defini, în mare măsură, viitorul Aradului și al României.