Comunitatea românească din Torino se întoarce acasă: Peste 5.000 de români au părăsit orașul piemontez
Analiză Corriere Della Sera via Rador: Este o comunitate deosebit de integrată în structura socială și economică a zonei. Și, de fapt, este și cea mai prezentă și numeroasă. Aceasta este populația românească, care s-a adunat duminică, 30 noiembrie, în Piazza Castello pentru a sărbători sfântul protector al țării, Sfântul Andrei, și Ziua Națională, care este pe 1 decembrie.
Așadar, duminică, cel puțin 2.000 de oameni au dansat în piață, angajați în ritualuri folclorice. Printre aceștia se număra și dansul Hora, dansul Unității, în care un cerc imens de oameni se țin de mână, dansează și cântă. S-au adunat și mulți spectatori curioși, subliniind încă o dată natura multietnică și primitoare a orașului Torino.
Într-adevăr, astăzi în capitala piemonteză locuiesc 43.000 de români (138.000 în toată regiunea Piemont), un număr puțin mai mic decât înainte de Covid-19, când erau cu 5.000 mai mulți. Această migrație a început în 1989, anul în care a căzut Zidul Berlinului, punând capăt dictaturilor socialiste din Europa de Est. Înainte de aceasta, românii care au ales să plece erau predominant intelectuali, în căutarea unui exil cultural și limitat (de la scriitori la muzicieni).
Emigrarea în masă care a avut loc după prăbușirea regimului Ceaușescu este o cu totul altă chestiune. Un exod în masă dintr-o țară devastată, motivat de probleme economice. O adevărată diaspora: 77% din populație și-a părăsit patria spre țările vecine – Italia, în principal, dar și Spania, Marea Britanie și Germania – în căutarea unui loc de muncă.
La început, erau în mare parte lucrători casnici, îngrijitori și zidari, în timp ce astăzi, dintre cele 31.000 de afaceri străine care operează în zona Torino, 23% sunt deținute de români (7.130). Dar acest lucru nu este surprinzător. Dintre cei 221.169 de cetățeni non-italieni care locuiesc în zona metropolitană (date din 2024), un număr complet de 87.702 sunt români. Nu numai atât.
Astăzi, aproximativ 2.000 de tineri români frecventează universitățile din Torino, de la Politehnică la UNITO. În urmă cu 20 de ani, ei erau primii care se trezeau visând la un viitor mai bun; acum, sunt auto-antreprenori sau cred într-un viitor ca avocați și ingineri. Torino este acum casa lor, dar nu și-au uitat rădăcinile.
„Contribuția lor este fundamentală pentru oraș”, spune consilierul pentru Comerț, Paolo Chiavarino. „Am participat și eu la sărbătoare, una dintre cele mai frumoase și emoționante pe care le-am văzut vreodată, cu 150 de dansatori. Vorbim despre o comunitate muncitoare care s-a integrat perfect. Și, deși acum sunt mai educați, lucrând în orice meserie, sunt încă esențiali în ceea ce privește serviciile și îngrijirea personală, de la îngrijitori la instalatori. Ei ajută la menținerea întregului sistem pe linia de plutire, cu o valoare adăugată din ce în ce mai mare. Ceea ce m-a frapat cel mai mult”, concluzionează ea, „este capacitatea de dialog intergenerațional, lucru care poate ne lipsește. Mai mult, își mențin propria identitate, îmbinând-o perfect cu valorile europene, cu un mare sentiment de recunoștință”.
O moștenire care, însă, se pierde treptat astăzi. Mulți români optează pentru migrația de întoarcere. Acest val a început în 2019 din diverse motive, după cum explică Luiza Diculescu, o jurnalistă ajunsă la Torino în 2009 ca și corespondent. „Totul a început cu Covid-19, dar mulți se întorc pentru că țara a cunoscut o creștere economică semnificativă între timp, în parte datorită investițiilor antreprenorilor italieni aici. Această migrație, însă, este marginală; Torino face acum parte din casa noastră”.
