Compania Kensington prin care PNL l-a umflat pe Călin Georgescu la prezidențiale a fost închisă

De ce nu sunt trași la răspundere penală Rareș Bogdan, Dan Motreanu și Ciprian Ciucu Într-o mișcare previzibilă pentru cunoscătorii subteranelor politice de la București, compania Kensington, vehiculul prin care PNL este acuzat că a pompat artificial popularitatea lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale, a fost oficial închisă. Dizolvarea firmei nu este însă un final de drum, ci un simptom al unei boli cronice a politicii românești: „hit and run” financiar cu banii statului.

Dispariția juridică a companiei Kensington ridică o întrebare asurzitoare, pe care instituțiile de forță par să o ignore cu o eleganță suspectă: De ce nu există încă un dosar penal pe numele artizanilor acestei strategii, Rareș Bogdan, Dan Motreanu și Ciprian Ciucu?

Banii publici, spălați prin aplicații de „fame”

Mecanismul descris de sursele din piață este de o simplitate cinică. Subvenția publică a PNL, banii munciți de contribuabilii români, nu a fost folosită pentru promovarea doctrinei liberale sau a propriului candidat, ci a fost redirecționată, printr-o inginerie financiară, către promovarea unui candidat extern, Călin Georgescu.

Circuitul banilor – PNL -> Kensington -> FameUp -> Campania Georgescu – reprezintă, în esență, o fraudă morală și, foarte probabil, una penală. Prin platforma FameUp, milioane de euro s-au transformat în vizualizări, like-uri și o viralizare artificială care a distorsionat procesul democratic. PNL nu doar că și-a sabotat propriul electorat, dar a finanțat ascensiunea unui discurs considerat de mulți periculos.

Triumviratul tăcerii: Bogdan, Motreanu, Ciucu

Închiderea companiei Kensington seamănă izbitor cu ștergerea amprentelor de pe arma crimei. Dar decizile politice și semnăturile pe contracte nu se evaporă la fel de ușor ca un SRL.

Rareș Bogdan, strategul vocal al partidului, cel care promitea „revoluții” morale, se află acum în centrul unui scandal de deturnare de fonduri politice. Dacă el a girat strategia de a-l „umfla” pe Georgescu pentru a rupe voturi de la concurență, vorbim despre o manipulare grosolană a electoratului.

Dan Motreanu, considerat „creierul” organizatoric, nu poate invoca necunoașterea fluxurilor financiare majore din campanie. Tăcerea sa este, în acest context, o formă de complicitate.

Ciprian Ciucu, adesea prezentat ca fața reformată a liberalilor, apare în această ecuație ca un pion esențial în avizarea plăților.

Dacă acești lideri au aprobat redirecționarea subvenției către o firmă-paravan care a lucrat pentru un alt candidat, ne aflăm în fața infracțiunii de delapidare sau folosire a subvențiilor în alte scopuri decât cele legale.

Justiția: oarbă sau complice?

Faptul că firma Kensington a fost închisă rapid după alegeri ar trebui să fie un semnal de alarmă (red flag) uriaș pentru DNA. În orice democrație funcțională, procurorii ar fi sigilat deja serverele și ar fi ridicat documentele contabile înainte ca lichidatorul să pună lacătul.

De ce nu sunt trași la răspundere penală cei trei lideri PNL?

Există o protecție politică transpartinică care blochează anchetele pe banii din campanii?

Se așteaptă prescrierea faptelor, în timp ce publicul uită detaliile tehnice ale fraudei?

Închiderea Kensington nu șterge realitatea: PNL a folosit banii statului pentru a manipula piața electorală, iar Rareș Bogdan, Dan Motreanu și Ciprian Ciucu sunt responsabilii direcți ai acestui dezastru. Faptul că ei sunt încă liberi să-și exercite funcțiile, fără a da socoteală în fața unui procuror, este adevărata știre tristă a zilei.

România rămâne țara în care firmele dubioase se închid, banii dispar, iar politicienii rămân. Până când?