În Cluj plătești mai mult ca în Roma pentru o înghețată, o cafea sau un sandwich, în timp ce salariile românilor rămân la nivelul vecinilor bulgari. Prețurile au luat-o complet razna, iar autoritățile privesc pasive cum orașele „de fițe” taxează fiecare gest de normalitate ca un lux.
Cluj-Napoca, odinioară orașul studenției și al speranțelor, a ajuns în 2025 să bată recorduri de prețuri. O înghețată banală costă mai mult decât un desert artizanal cu toppinguri în centrul Romei. Diana, o româncă aflată la studii în capitala Italiei, povestește: „La Cluj, trei cupe minuscule costă peste 27 de lei. În Roma, o înghețată uriașă e mai ieftină. Și o savurez lângă Colosseum, nu lângă vreun bloc gri din Mărăști.”
Aceeași discrepanță revoltătoare se aplică la cafea, mâncare și orice serviciu de bază. În Cluj, o cafea ajunge lejer la 15-20 de lei, iar un sandwich banal, 30 de lei. Exact cât plătești la aeroportul Fiumicino. „Ceva nu e în regulă. Prețuri ca în Occident, dar cu salarii ca în Sofia. Nu înțeleg cum am ajuns aici”, scrie Diana.
Unii încearcă să justifice haosul: chirii uriașe, taxe sufocante, birocrație fără sfârșit. Antreprenorii mici abia se mai țin pe picioare. „Nu facem avere. Scumpirea nu pornește de la noi, ci de sus. Și noi cumpărăm scump, plătim scump, trăim pe marginea prăpastiei”, spune un comentator. Dar mulți văd dincolo de explicațiile superficiale: banii negri din piață, polarizarea economică și lipsa completă de control din partea autorităților au creat o piață scăpată de sub orice logică.
Iar românii, în loc să reacționeze, tac și plătesc. „În Italia, dacă un produs se scumpește nejustificat, nu-l mai cumpără nimeni. La noi, lumea oftează și scoate cardul”, comentează altcineva. Statul tace, iar inflația de oraș de lux pe venituri de supraviețuire devine noua normalitate.
Clujul, cu prețuri de Roma și salarii de Sofia, e simptomul unei Românii care a uitat să mai protejeze cetățeanul și să regleze abuzul. Și, din păcate, nu e singurul oraș care se îneacă în această absurditate economică.
