Ciprian Demeter: De Sfânta Maria, Palatul Cotroceni ne-a pregătit slujba lălăită a lui Iohannis
De la Sărbătoarea Ovăzului, Iohannis a descins la Ziua Marinei. Spun că a descins pentru că a venit foarte focusat să-și lălăie discursul insipid și anost în care ne vorbește despre umbrela NATO și despre dușmanul de la Răsărit. Nu de alta, dar Ravisanta Carmen nu a venit și probabil îl așteaptă cu supa caldă și nici nu a avut timp să treacă pe la Sibiu să se ocupe de curățenie la monumentul sfântului Bruckenthal. Așadar, a descins foarte grăbit pentru că i s-a spus, așa cum i s-a spus și la Sărbătoarea Ovăzului, că trebuie să urce pe scenă și să spună DOUĂ VORBE și pentru cele două vorbe trebuia chiar să-l împingă deoparte pe ÎPS Teodosie, chiar în mijlocul slujbei.
Pe Iohannis cu siguranță nu-l putem bănui nici de imaginație, nici de inteligență, putem însă să-l bănuim de multă consecvență. Atât timp cât el și Ciucă Praf-de-Stele au plecat de acasă și au stabilit că au niște obiective, asemenea soldatului rus, se țin de îndeplinirea lor, că doar nu au repetat degeaba discursurile tot drumul de la București până la Constanța. Iar dacă mai dura mult slujba ÎPS Teodosie se putea întâmpla orice, fie pierdea Ciucă foaia, fie îl apuca stomacul.
Astăzi, Iohannis ne-a dovedit că nu are nici liber arbitru, nici gândire autonomă. El este asemenea băiatului de casă din schița Căldură mare a lui Caragiale căruia i-a poruncit stăpânul să spuie că nu e acasă.
Pretenții prea multe nu avem nici de la Ciucă, nici de la Iohannis. Nivelul lor este de festival de ovăz ținut într-un hambar unde după ce bei 10 beri, te apuci să elucubrezi despre politica geo-strategică, despre încălzirea globală și despre ruși….. toate acestea așternute pe hârtie de niște consilieri.
Mult hulitul discurs al lui Viktor Orban a fost măcar un discurs liber, un discurs al unui om care își exprimă ideile, bune sau proaste, depinde de cine le ascultă, în mod cursiv, fără să-l treacă traspirațiile ca pe Ciucă dacă a uitat în ce buzunar a pus foaia.
Rotația cadrelor a început sub auspiciile păcii și armoniei, însă de la ospățul ciolanului ne așteptăm cu toții la ruperea în mii de bucăți a principiilor și moralei, iar pentru români perpectivele sunt din ce în ce mai sumbre, într-o perioadă în care o iarnă lungă și plină de scumpiri bate la ușă…. o ușă din ce în ce mai dărăpănată și care stă să cadă precum proverbiala speranță de care ne place să ne agățăm, întocmai ca orbul de bâtă.
Nu știu dacă Iohannis și-a făcut vreodată semnul crucii și dacă știe ce semnifică, însă cineva ar fi trebuit să-i explice că astăzi este o sărbătoare importantă pentru ortodoxie, în primul rând, iar alegerea acestei date pentru a sărbători Ziua Marinei s-a făcut tocmai în considerarea semnificației pe care aceasta a avut-o pentru țară și pentru eroii marinari.
”Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni. La acea dată, evenimentul a fost marcat în Portul Constanța, la bordul crucișătorului Elisabeta, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii.
În anul 1912, serbarea a fost pusă sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța. Manifestările au evoluat ca amploare și spectaculozitate, ele fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta.
Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale Mircea și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în „Virtutea Maritimă”.
În anul 1933, s-a instituit Ziua Apelor, precedând Ziua Marinei și care a fost sărbătorită până în anul 1945.
La 15 august 1936 a fost botezat în cadrul festiv al serbărilor, primul submarin românesc, NMS Delfinul.
În anul 1938, datorită decesului Reginei Maria, la 18 iulie, Ziua Marinei a fost serbată la 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Ziua Marinei s-a serbat într-un cadru sobru, de reculegere și preamărire a eroilor marinari. (Sursa Wikipedia)”
Așadar, România a avut și conducători pentru care cuvintele Nihil sine Deo au avut o semnificație aparte. Acesta a fost și motivul pentru care aceste cuvinte au fost introduse ca motto al Principatului României de către regele Carol I al României în 1866 și a fost folosit în Regatul României de la înființarea sa în 1881.
Și dacă vorbeam despre liberul arbitru al lui Iohannis, trebuie să recunoaștem, totuși, că acesta există. Există și se manifestă atunci când merge la Haferland să se închine în fața sfântului Bruckenthal, căci programul oricărui șef de stat impune o prioritizare, nu-i așa?
