Pe 6 ianuarie, creștinii sărbătoresc Boboteaza, un prilej de reînnoire spirituală extrem de important atât pentru ortodocși, cât și pentru catolici, o sărbătoare care nu înseamnă doar sfințirea apei, ci și o împletire a tradițiilor care ne invită să reflectăm asupra vieții noastre spirituale și, de ce nu, asupra modului în care ne conducem societatea. Într-o lume ideală, ne-am putea imagina cum ar fi să trecem clasa politică actuală prin apele Bobotezei, căutând purificarea necesară pentru revitalizarea unui sistem aflat în derivă.
Tradiția de a arunca o cruce în apele reci pentru a fi adusă înapoi de înotători curajoși, în căutarea binecuvântării și a norocului pentru anul ce vine, semnifică mai mult decât o simplă competiție. Este un simbol al credinței și determinării, valori care lipsesc adesea în politica românească de astăzi. Imaginați-vă politicienii noștri actuali confruntându-se cu această provocare; poate că, printr-un asemenea act simbolic, ar putea regăsi nu atât drumul spre spiritualitate, cât și spre servirea autentică a cetățenilor pe care ar trebui să-i reprezinte.
În prezent, multe dintre acțiunile politicienilor par doar o mimă a democrației și a interesului național, practicându-și promisiunile electorale cu aceeași frecvență cu care frecventează locașurile de cult – un ritual cu multă retorică, dar fără fond. Este timpul să cerem o schimbare reală, o trecere de la superficialitate la autenticitate, căci doar printr-o reformă reală vom putea spera la o revigorare a clasei politice, capabilă să recâștige încrederea cetățenilor.
Să ne imaginăm pentru o clipă cum ar arăta scena politică românească dacă toți reprezentanții noștri aleși ar participa la ritualul Bobotezei, nu doar ca simpli spectatori, ci ca participanți activi. Imaginați-vă parlamentari, miniștri și chiar președintele țării, stând în rând cu cetățenii de rând, așteptând să fie stropiți cu apă sfințită sau chiar scufundându-se în apele reci ale unui râu sau lac, un act simbolic plin de multiple semnificații și consecințe, o demonstrație de umilință și egalitate în fața divinității și a legii – două concepte pe care politicienii noștri par să le fi uitat de mult, o recunoaștere tacită a faptului că, indiferent de poziția socială sau politică, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu și a responsabilităților noastre ca cetățeni.
Participarea la un astfel de ritual ar putea fi o formă de purificare simbolică, o ”spălare” a păcatelor trecutului și un angajament pentru un viitor mai curat și mai onest. Imaginați-vă un politician corupt ieșind din apele Bobotezei – ar putea acest act să marcheze începutul unei noi ere în cariera sa politică? Ar putea apa sfințită să spele nu doar trupul, ci și conștiința, determinându-l să-și reconsidere acțiunile și deciziile?
Totodată, participarea la Bobotează ar putea fi o oportunitate pentru politicieni de a se reconecta cu tradițiile și valorile poporului pe care îl reprezintă. Prea adesea, clasa politică pare desprinsă de realitățile cotidiene ale cetățenilor obișnuiți, iar imersiunea în apele reci ale Bobotezei ar putea fi o trezire la realitate, o reamintire a faptului că sunt aleși pentru a servi poporul, nu pentru a se servi pe ei înșiși.
Desigur, simpla participare la un ritual religios nu garantează o transformare morală sau etică. Însă simbolismul unui astfel de act ar putea fi puternic și ar putea declanșa o serie de reflecții și discuții necesare în societatea românească.
Să mergem mai departe cu această imagine și să ne întrebăm: ce s-ar întâmpla dacă, în loc să arunce o singură cruce în apă, ar fi aruncate mai multe, fiecare reprezentând o valoare fundamentală a democrației și bunei guvernări? Imaginați-vă politicienii noștri aruncându-se în apă pentru a recupera cruci simbolizând integritate, transparență, responsabilitate, empatie și dedicare pentru binele comun.
Câți dintre ei ar fi dispuși să înfrunte apele reci pentru aceste valori? Câți ar reuși să le aducă la suprafață și, mai important, câți ar reuși să le integreze cu adevărat în activitatea lor politică ulterioară?
Acest exercițiu imaginar ne conduce la o întrebare mai profundă: ce înseamnă cu adevărat să fii un servitor al poporului în contextul politic actual? În timp ce mulți politicieni se laudă cu această titulatură, puțini par să înțeleagă cu adevărat implicațiile ei.
A fi un adevărat servitor al poporului înseamnă să pui interesele cetățenilor înaintea propriilor interese, înseamnă să iei decizii dificile, chiar dacă acestea ar putea costa voturi sau popularitate pe termen scurt, înseamnă să fii transparent în acțiuni și să-ți asumi responsabilitatea pentru greșeli.
Dar poate că cea mai importantă lecție pe care politicienii noștri ar putea-o învăța din ritualul Bobotezei este cea a curajului și a sacrificiului personal. Așa cum înotătorii înfruntă apele reci pentru a recupera crucea, la fel ar trebui ca politicienii să fie dispuși să-și asume riscuri și disconfort personal pentru binele colectiv.
Imaginați-vă o clasă politică preocupată să trateze fiecare decizie cu aceeași seriozitate și determinare cu care un înotător se aruncă în apele înghețate, o clasă politică pentru care fiecare vot în parlament, fiecare decizie executivă, fiecare interacțiune cu cetățenii ar fi tratată ca o oportunitate de a-și demonstra dedicarea și integritatea.
Desigur, realitatea politică este adesea departe de acest ideal. Corupția, nepotismul și interesele de grup continuă să umbrească peisajul politic românesc. Dar poate că tocmai de aceea avem nevoie de simboluri și ritualuri puternice care să ne reamintească ce ar trebui să însemne cu adevărat serviciul public.
Boboteaza, cu semnificația sa de purificare și reînnoire, ar putea fi exact simbolul de care avem nevoie. Trebuie să recunoaștem că responsabilitatea pentru o clasă politică mai bună nu cade doar pe umerii politicienilor. Ca cetățeni, avem și noi un rol crucial în acest proces de purificare și reînnoire. Trebuie să fim vigilenți, să cerem mai mult de la reprezentanții noștri aleși și să participăm activ la procesul democratic.
Poate că noi, ca societate, avem nevoie de propria noastră Bobotează civică – un moment de reflecție și reînnoire a angajamentului nostru față de principiile democrației și ale bunei guvernări. Trebuie să ne ”scufundăm” în apele reci ale realității politice, să înfruntăm disconfortul implicării civice și să luptăm pentru recuperarea valorilor fundamentale ale societății noastre căc doar printr-un efort colectiv – politicieni și cetățeni deopotrivă – putem spera să transformăm viziunea unei ”Boboteze politice” din metaforă în realitate. Să sperăm că, în anii care vor urma, vom vedea o clasă politică purificată nu doar de apa sfințită a Bobotezei, ci și de propriile acțiuni și decizii etice. Până atunci, putem doar să visăm la ziua în care politicienii noștri vor trata fiecare act de guvernare cu aceeași seriozitate și devotament cu care credincioșii tratează ritualurile sfinte. O zi în care apa Bobotezei va spăla nu doar trupurile, ci și conștiințele, lăsând în urmă o clasă politică renăscută, dedicată cu adevărat serviciului public și binelui comun. În acel moment când politicienii vor ieși din apele Bobotezei nu doar uzi și înfrigurați, ci și transformați spiritual și moral, vom ști că România a făcut un pas important spre o guvernare mai bună și o democrație mai autentică.
Dar până atunci, să nu uităm că adevărata schimbare începe cu fiecare dintre noi. Fiecare cetățean are puterea de a fi un agent al schimbării, de a cere mai mult de la clasa politică și de a contribui la construirea unei societăți mai bune.
Poate că adevărata ”Bobotează politică” de care avem nevoie nu este un eveniment singular, ci un proces continuu de purificare și reînnoire a întregii societăți. Un proces în care fiecare dintre noi își asumă responsabilitatea pentru binele comun, în care fiecare acțiune civică, fiecare vot informat, fiecare voce ridicată împotriva nedreptății devine o picătură de apă sfințită care curăță și înnoiește țesutul social al națiunii noastre.
Ideea unei ”Boboteze politice” ne oferă o metaforă puternică pentru transformarea de care are nevoie clasa politică românească, dar ne reamintește, de asemenea, că purificarea și reînnoirea sunt procese care ne privesc pe toți. Fie că suntem politicieni sau simpli cetățeni, avem cu toții datoria de a ne ”scufunda” în realitățile societății noastre, de a înfrunta ”apele reci” ale provocărilor cu care ne confruntăm și de a emerge mai puternici, mai dedicați și mai uniți în efortul nostru de a construi o Românie mai bună.
Să sperăm că, în anii care vor urma, vom vedea nu doar politicieni care se aruncă după crucea Bobotezei, ci o întreagă națiune care se ridică la înălțimea potențialului său, curățată de apele purificatoare ale responsabilității civice și ale angajamentului pentru binele comun al tuturor. Numai atunci vom putea spune cu adevărat că ”Boboteaza politică” și-a atins scopul, transformând nu doar indivizii, ci întreaga țară.
Acesta este visul pe care ni-l oferă imaginea politicienilor la Bobotează – un vis al reînnoirii, al purificării și al dedicării absolute pentru binele țării. Un vis care, cu efort și determinare din partea tuturor, ar putea deveni într-o zi realitate.
Să ne amintim cuvintele lui Mahatma Gandhi: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”, căci Boboteaza, cu semnificația sa profundă de purificare și reînnoire, ne oferă nu doar o metaforă pentru clasa politică, ci și o chemare la responsabilitate personală. Într-o societate în care corupția și nepăsarea au devenit aproape norme, fiecare cetățean are puterea și datoria de a contribui la schimbare, iar această putere începe cu mici gesturi, cu implicare civică și cu exigențe mai mari de la cei care ne reprezintă, căci doar împreună putem transforma idealul unei ”Boboteze politice” într-un proces continuu de revitalizare și curățare a întregii noastre comunități.
Totodată, să nu uităm de spusele Sfântului Augustin: „Dumnezeu nu a promis zile fără durere, fericire fără tristețe și soare fără ploaie, dar a promis putere pentru ziua, mângâiere pentru lacrimi și lumină pentru cale.” În fața provocărilor și dezamăgirilor politice, acest mesaj de speranță ne îndeamnă să nu cedăm resemnării, ci să continuăm lupta pentru o societate mai dreaptă. Politicienii ar trebui să îmbrățișeze aceste principii, dar și noi, cetățenii, avem un rol crucial, căci doar cu perseverență și curaj, la fel ca înotătorii care se aruncă în apele reci pentru a recupera crucea, vom reuși să aducem la suprafață valorile care să ne ghideze către un viitor mai bun pentru România.
Ciprian Demeter
