Ciprian Demeter: 1 Decembrie, împreună într-o singură clipă, trăim din nou Marea Unire, călăuziți de amintirea eroilor noștri și de iubirea pentru patrie

Unirea noastră, surâsul lor etern.

Noi nu ne putem închipui viața mai departe fără a fi împreună cu întreg neamul românesc și mai bine voim moartea, decât o viață de sclav umilit, despărțit de frații săi. (Iuliu Maniu, 1918)

Dimineața acestei zile de sărbătoare m-a găsit cu emoție în suflet, dar și cu mândria de a mă fi născut român, la fel cum se întâmplă în fiecare an în preajma acestei zile. De mult nu am mai simțit atâta bucurie! În fiecare an trăiesc această zi gândindu-mă cu mândrie doar la faptul că sunt român. Am uitat definitiv de Iohannis, de Ciolacu sau de Ciucă, am uitat de toți acești așa-ziși politicieni și vă îndemn să faceți la fel. Astăzi, în această zi când sărbătorim ziua tuturor românilor simt nevoia să nu-mi exprim regrete sau reproșuri, și toate acestea pentru că mă simt puternic prin simplul fapt că aparțin unui popor de oameni dârji și devotați țării și care nu au lăsat nicio clipă din viața lor să treacă fără a-și folosi inteligența și priceperea pentru binele României.

Astăzi este o zi de mare sărbătoare pentru toți românii. 1 Decembrie ziua când inimile noastre bat într-un singur ritm, iar spiritul nostru de neam unit strălucește în culorile României.

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru “unitatea națională a tuturor românilor”. La nivel internațional, anul 1918 a fost încununat de o întreagă evoluţie istorică, care a fost caracterizat prin construirea de noi națiuni, pe principiului dreptului popoarelor la autodeterminare.

La Alba Iulia, pe câmpul lui Horea, în timp ce mulțimea aștepta cu înfrigurare și  delegații erau deja adunați în sala cazinoului ofițerilor din cetate, întreaga asistență fredona un cântec patriotic ”Pe-al nostru steag e scris unire”, care a devenit lozinca sub care s-a desfășurat întreaga zi.

În sală se aflau în total 1.228 de delegați, iar în discursul său, George Pop de Băsești a amintit marile momente ale luptei naționale a românilor: ”Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit stat românesc”. A urmat Vasile Goldiș care a spus că: “Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă:Unirea ei cu Țara Românească”, iar la final Vasile Goldiș a dat citire textului Rezoluției Marii Adunări Naționale:

“I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

1. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
7. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.
8. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara-mamă România.
9. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii”.

După citirea acestei Rezoluții, într-o atmosferă plină de entuziasm, decizia de unire cu România a fost primită cu înflăcărare de cei peste 100.000 de români prezenți la Alba-Iulia, acest act devenind documentul istoric prin care s-a înfăptuit visul de veacuri românilor: România Mare.

”Suntem în timpul războiului. Aici la Alba Iulia se întâmplă acest moment istoric, dar nu este un pelerinaj triumfal, ci sunt cei care reuşesc să scape de sub ameninţarea gărzilor maghiare care fac totul să oprească această mişcare. Ei bine, aici este rolul Bisericii. Deopotrivă ortodoxă şi greco-catolică. Pentru că prin preoţi, ei fac mobilizarea maselor. Alminteri nu aveau posibilitatea pe cale oficială, telex, alte mijloace, sau prin foi, prin ziare, să transmită poporului o asemenea mobilizare pentru Alba Iulia. O fac prin preoţi. Şi episcopul Hossu, şi episcopul Miron Cristea, transmit curier, transmit circulare prin care mobilizează credincioşii să vină la Alba Iulia”, a spus Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic.

O delegație în frunte cu Iuliu Hossu, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, și Miron Cristea s-a deplasat la București pentru a le prezenta regelui Ferdinand și guvernului actul unirii, Decretul-lege publicat în „Monitorul Oficial” la 13/26 decembrie 1918 care consfințea actul memorabil de la Alba-Iulia: „Ținuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naționale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/ l decembrie 1918, sunt și rămân de-a pururea unite cu Regatul României”.

Pe fondul disoluției instituțiilor statului austriac, la data de 15/28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei, întrunit la Palatul Mitropolitan din Cernăuți, unde au fost prezenți în calitate de observatori fără drept de vot și reprezentanții Basarabiei și Transilvaniei, a adoptat în unanimitate Declarația de Unire cu România, prezentată de Iancu Flondor, act prin care se proclama „unirea necondiționată și pentru vecie” a Bucovinei cu Regatul României.

Astăzi, cu ocazia Zilei Naționale, când frații noștri din Ucraina trăiesc o deznădejde din cauza conflictului ruso-ucrainian, nu pot să nu-mi amintesc punctele din Moţiunea de Unire a Bucovinei cu România din 15/28 noiembrie 1918, care parcă sunt mai actuale ca niciodată:

” general al Bucovinei, întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în Sala Sinodală din Cernăuţi, considerând că, de la fondarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat:

considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-i înstrăineze firea şi să învrăjbească celelalte neamuri cu care el voieşte să trăiască ca frate;

considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor, şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, izgonirea lor din viaţa publică, din şcoală şi chiar din biserică;

considerând că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile izvoarelor de câştig ale acestei ţări şi despoiată în mare parte de vechea sa moştenire;

considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă, va sosi şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit veşnic credinţă că marele vis al neamului se va înfăptui când se vor uni toate ţările române dintre şi Tisa într-un stat naţional unitar;”.

Plecând de la faptul că cei trei piloni ai moralității societății românești care au coagulat oamenii și au oferit speranță, sprijin și încredere în viitor au fost de-a lungul timpului biserica, școala și armata și că toate trei au avut un rol determinant în realizarea Marii Uniri, astăzi, mai mult decât oricând, suntem conștienți că pentru ca un popor să progreseze, să prospere și să-și păstreze identitatea armata este cea care oferă siguranța de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta, iar astăzi o școală militară de elită care pregătește cadre pentru viitor este Colegiul Național de Apărare.

Astăzi, ținta noastră este unirea tuturor Românilor, în primul rând în sentimente și idei și apoi într-un corp politic și teritorial, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga :”Unirea românească nu este legată de anumite momente, ci este zbaterea sufletească necontenită a unui întreg popor, creat unitar pentru a trăi şi pentru a rămânea în aceeaşi unitate neîntreruptă, este în mare parte şi întruparea unei epoce de renaştere naţională. Unirea este întruparea în aceste timpuri a unui drept câştigat din moşi strămoşi, care trebuie să ne inspire în fiecare moment ajutându-ne să deosebim căile cele bune, care trebuiesc urmate, de căile rele, împotriva cărora orice conştiinţă românească trebuie să se îndrepte cu hotărâre!”.