România se apropie de o bornă rușinoasă: 210 miliarde de euro datorie publică. O bombă cu ceas, pusă sub economia națională de guverne iresponsabile care au trăit pe datorie, au cheltuit nesăbuit și au umflat artificial aparatul de stat.
Dar întrebarea fundamentală este: cine va plăti nota? Cei care au decis împrumuturile? Cei care au angajat cheltuielile? Cei care au creat un stat-mamut de funcționari și privilegiați? Nu. Vor plăti cetățenii obișnuiți. Antreprenorii, salariații, tinerii care abia intră în piața muncii. Vor plăti prin taxe mai mari, prin tăieri, prin stagnare și lipsă de investiții.
Ei au cheltuit. Ei și-au angajat rudele, și-au dat sporuri, au organizat festivaluri pe bani publici și au mărit pensii speciale. Dar noi vom plăti. România devine o țară sufocată de dobânzi, în care aproape 100 de milioane de euro se duc zilnic pe rate. Nimeni nu răspunde, nimeni nu este tras la răspundere.
Este corect? Evident că nu. Este sustenabil? Cu siguranță nu. Iar dacă nu rupem acest cerc al risipei și al impunității, vom deveni o colonie economică, plătind pentru păcatele altora, generație după generație.
