Cine a fost, de fapt, marele Anghel Saligny, numele aflat azi pe buzele tuturor bandiților din guvern, CJ-uri și primării

Bandiții din coaliția de guvernare se află în mijlocul unui scandal de mari proporții, cu potențial de a arunca în aer Guvernul. Miza? Programul ”Anghel Saligny”. Numele părintelui ingineriei din România și unul dintre marii făuritori ai României moderne este pe buzele tuturor hoților, un prilej numai bun să ne aducem aminte cine a fost marele Anghel Saligny și ce rol a jucat în istoria României.
Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, precursor mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.
A proiectat liniile ferate Adjud – Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate – șosea și cale ferată din țara noastră (1881 – 1882). A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și Galați.
Podul peste Dunăre de la Cernavodă, marele proiect al lui Anghel Saligny
Fără îndoială, principala operă tehnică a lui Anghel Saligny este podul de peste Dunăre de la Cernavodă. Proiectul său, din anul 1888, aducea două mari inovații: sistemul nou de grinzi cu console, pentru suprastructura podului și, ca material nou de construcții, oțelul moale în locul fierului pudlat, utilizat anterior la tablierele de poduri. A trebuit să ducă o luptă îndarjita cu tehnicienii rutinieri pentru a impune acceptarea acestor două inovații. Construcția podului de la Cernavodă i-a stabilit, pe bună dreptate, reputația de ilustru constructor de poduri, în acel moment acesta fiind cel mai lung din Europa continentală și al treilea din lume.
Inaugurarea oficială a avut loc în 26 septembrie 1895, iar la eveniment au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării. Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. „Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.