Cerealele românești sunt exportate la preț de mizerie, în timp ce țara devine tot mai dependentă de importuri
România continuă să joace cel mai prost rol posibil în lanțul alimentar european: exportăm cereale ieftine, materie primă fără valoare adăugată, iar în schimb importăm carne de porc scumpă, lapte scump și produse procesate la prețuri de vest. Este fotografia perfectă a unei economii dependente, lăsate intenționat fără industrie alimentară competitivă.
Tractoarele românilor scot din pământ milioane de tone de grâu, porumb și floarea-soarelui, însă aceste cereale pleacă pe bani puțini către fermele și fabricile altora. În loc să hrănim cu ele porcul românesc, să procesăm laptele aici sau să producem carne și brânzeturi, noi vindem materia primă și cumpărăm înapoi, la preț dublu sau triplu, produsele finite. Practic, românul muncește, iar alții câștigă.
Acest dezechilibru este întreținut de lipsa abatoarelor moderne, a fermelor mari de porci și vaci, de dobânzile exorbitante impuse fermierilor și de birocrația care sufocă orice investiție. Rezultatul: România are silozuri pline și frigidere goale. Exportăm ceea ce e ieftin și importăm ceea ce este scump. Iar prețul îl plătesc consumatorii, agricultorii și economia rurală care se stinge încet, în tăcere.
Dacă vrem să schimbăm ceva, cheia este clară: procesare în România, ferme în România, valoare adăugată în România. Altfel, vom rămâne o țară de cereale ieftine și facturi scumpe.
