Într-o țară în care milioane de români trăiesc cu salariul minim, audacitatea angajaților de la ANAF care se plâng că 5.000 lei net e prea puțin pare o palmă pe obrazul celor care muncesc cu adevărat. În privat, un salariat trebuie să producă mai mult decât costă, să justifice fiecare leu și să reziste concurenței. La stat, de multe ori, e suficient să te prezinți la program – iar uneori nici asta.
Dacă 5.000 de lei nu le ajung, nimeni nu îi ține cu forța în birourile ANAF. Să iasă pe piața liberă, să încerce să se angajeze în firme private, să vadă cum e să muncești fără sporuri, fără bonusuri de sărbători și fără pensii speciale la capăt. Să vadă cum e să răspunzi în fața unui client, nu să te ascunzi în spatele unei ghișe.
Românii s-au săturat să plătească taxe tot mai mari pentru un aparat de stat tot mai gras și nemulțumit. Iar răspunsul e simplu: dacă nu vă convine salariul de bugetar, nu vă oprește nimeni să plecați. Munca cinstită nu e rușinoasă – dar răsfățul pe banii contribuabililor, da.
