Dacă Klaus Iohannis refuză să renunțe de bună voie la funcția de președinte, în ciuda presiunilor publice și a acuzațiilor legate de lovitura de stat, consecințele pot fi de natură juridică, politică și socială.
Consecințe juridice:
- Suspendare și demitere: Conform Art. 95 din Constituția României, președintele poate fi suspendat din funcție dacă a săvârșit fapte grave prin care încalcă prevederile constituționale. Suspendarea se face de către Parlament, iar demiterea poate fi confirmată prin referendum.
- Răspunderea penală: Dacă se dovedește că Iohannis a fost implicat direct în acțiuni de subminare a ordinii constituționale, poate fi cercetat penal după ce își pierde imunitatea prezidențială. Potrivit Art. 397 din Codul Penal, actele împotriva ordinii constituționale se sancționează cu până la 15 ani de închisoare.
- Acuzarea de înaltă trădare: Conform Art. 96 din Constituție, președintele poate fi acuzat de înaltă trădare de către Parlament, cu votul a două treimi din membrii acestuia. În acest caz, competența de judecată revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Consecințe politice:
Refuzul de a renunța la funcție poate duce la izolarea politică a lui Iohannis, pierderea sprijinului din partea partidelor și crearea unui blocaj instituțional. Presiunea internațională ar putea crește, punând România într-o lumină nefavorabilă pe scena globală.
Consecințe sociale:
Nemulțumirea publică ar putea escalada, iar protestele masive ar putea destabiliza țara. Refuzul de a ceda puterea ar amplifica tensiunile sociale și ar afecta grav încrederea populației în instituțiile democratice.
Concluzie:
Dacă Klaus Iohannis nu renunță de bună voie la funcția de președinte, riscă să fie înlăturat prin proceduri constituționale sau să fie cercetat penal după încheierea mandatului. Într-o democrație funcțională, menținerea la putere împotriva voinței populare și a legii are consecințe inevitabile, atât pe plan personal, cât și pentru stabilitatea țării.