Francezii dau un click și văd declarațiile de avere și de interese ale oricărui politician aflat în funcții publice. Așa era și în România până anul trecut în vară. Atunci, o decizie a CCR a ucis și ce mai rămăsese din vlaga Agenției Naționale de Integritate, o instituție pe care politicienii au creat-o la insistențele UE și pe care au urât-o din prima secundă. Declarațiile de avere nu mai sunt la vedere, iar politicienii nu mai declară averea rudelor. Transparență zero, răspunderea publică zero pentru conducătorii țării. Nu mai dau socoteală nimănui.
Parlamentarii din Comisia de Administrație a Camerei Deputaților au dat aviz negativ legii care ar trebui să rectifice problemele legate de declarațiile de avere. Votul împotrivă vine după ce oricum actul normativ a fost tergiversat câteva luni. Între timp, demnitarii, aleșii și directorii de instituții și autorități nu declară public averea.
Pe 29 mai 2025, CCR a dat o decizie care a bulversat sistemul privind declarațiile de avere și interese implementat, cu mare greutate, în 2010. Curtea a decis că anumite articole sunt neconstituționale parțial sau integral.
Decizia CCR. Ce interzice și ce nu. Cum profită politicienii prin tăcere
Neconstituțional parțial Art.3, (2) Declarațiile de avere se întocmesc pe propria răspundere și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei nr. 1.
Acest articol, spune CCR, este constituțional, în măsura în care cel care depune declarația de avere nu este obligat să-și asume răspunderea pentru declarațiile soțului/soției sau ale copiilor.
În măsura în care Parlamentul nu îl pune în acord cu decizia CCR, însă, articolul nu mai poate fi aplicat. Deci, în momentul de față, vidul legislativ face că demnitarii, aleșii și funcționarii să nu fie obligați să treacă în declarația de avere bunurile rudelor de gradul I.
Fără declarații de avere la vedere
Alte două articole declarate neconstituționale integral sunt articolul 6, aliniatul 1, litera d și articolul 12, aliniatul 6. CCR elimină total obligativitatea ca declarațiile de avere să fie la vedere. Nu mai există niciun control public asupra lor.
Art 6, alin. 1, lit. d Asigură afișarea și menținerea declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a instituției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii olografe. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituției și a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestora și se arhivează potrivit legii.
Art. 12, alin. 6 Agenția asigură afișarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a Agenției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, a adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se mențin pe pagina de internet a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestuia și se arhivează potrivit legii.
În motivarea privind declarațiile de avere, CCR a lăsat o portiță
Curtea a admis totuși că interesul public pentru declarațiile de avere ale celor aleși este legitim. Nu și în cazul celor care dau examen pentru o funcție publică. Așadar, directorii unor instituții publice sau președinții unor autorități ar putea scăpa de controlul public al averilor. În schimb, dacă ar exista voință politică, legea ar putea fi modificată astfel încât aleșii să fie din nou obligați să publice declarațiile de avere.
„Curtea reține că, în principiu, persoanele care au, potrivit legii, obligația de a depune anual declarații de avere sunt fie numite în respectivele funcții, prin concurs/examen, fie numite printr-o decizie politică a unei autorități ori alese prin vot de către cetățeni.
În cazul acestora din urmă, datorită caracterului electiv al funcției deținute sau a naturii deciziei politice de numire, Curtea consideră că este justificat un control al publicului, pe considerentul că persoana respectivă a fost propulsată într-o funcție de demnitate publică prin alegere sau numire politică (a se vedea, în acest sens, și Decizia de inadmisibilitate din 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Wypych împotriva Poloniei).
În schimb, în ceea ce privește funcțiile obținute prin concurs/examen o astfel de expunere publică nu își găsește justificarea, din moment ce, așa cum s-a arătat, există posibilități legale pentru evaluarea declarației de avere depuse.”
Politicienii au profitat la maximum de decizia CCR privind declarațiile de avere
Politicienii au profitat imediat de hotărârea CCR. În 2025, declarațiile de avere pentru 2024 nu au mai fost depuse la vedere. Foarte puțini au acceptat să fie în continuare transparenți. Cei mai mulți au răsuflat ușurați și au profitat la maximum de decizia Curții Constituționale.
Astfel că nu mai este niciun control public privind averile și eventualele conflicte de interese ale celor aleși sau numiți în diferite funcții. Măsura de transparentizare avea ca scop combaterea corupției. Acum, nu mai pare să fie o miză.
România, locul trei în Europa la percepția privind corupția
Și totuși, România nu a eradicat fenomenul. În clasamentul percepției publicat de Transparency International, România are un scor de 45 din 100, fiind pe locul trei de la coadă în UE. O sută înseamnă fără corupție, zero înseamnă multă corupție. Ungaria și Bulgaria au 40 din 100. Sunt sub România, deci stau mai prost. Dar Polonia, Cehia, Austria și alte țări din UE stau mult mai bine, cu scoruri de peste 50.
Potrivit unui clasament al theglobaleconomy, controlul corupției este slab în România față de alte state europene și nu numai. Avem un scor de 0,03. Cel mai bun scor e +2,5 și cel mai prost este -2,5. Ne aflăm în compania unor țări nu foarte dezvoltate. Ungaria stă mai bine, cu 0,4. Bulgaria este însă mai jos, cu -0,24. Suntem pe locul 85 din 194 de țări din întreaga lume.
Prima încercare de a repara legea privind declarațiile de avere, palmată de putere
La șase luni distanță abia, pe 3 decembrie 2025, la Parlament a fost depusă prima inițiativă legislativă care să pună în acord legea privind declarațiile de avere cu deciziile CCR. Astfel nu ar mai fi un vid legislativ. Propunerea modifică articolul 3, aliniatul 2, astfel încât cel care depune declarația de avere să nu fie obligat să-și asume răspunderea și pentru bunurile soțului sau ale copiilor.
„Art. 3, (2) Declarațiile de avere se întocmesc pе propria răspundere şi cuprind drepturile şi obligaţiile declarantului, potrivit anexei nr. 1.”
Textul actului normativ depus aduce schimbări și în cazul articolului care elimină obligativitatea publicării declarațiilor de avere.
Art. 6, d) asigură afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a instituției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea numelui și prenumelui soțului/soţiei, precum şi ale copiilor aflați în întreținere, adresei imobilelor declarate, cu excepția județului și a țării unde sunt situate, adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii olografe.
Inițiativa parlamentarilor USR are o istorie interesantă. Ea a fost depusă în octombrie, la Senat. După o lună, conducerea Senatului a decis că e de fapt de competența Camerei Deputaților ca primă cameră sesizată. Așa că a ajuns la deputați abia în decembrie. Au venit sărbătorile și proiectul a fost dat uitării. Consecința? În 2025, nimeni nu a mai putut afla ce averi au aleșii și demnitarii României. Puțini au fost cei care au ales să-și publice declarațiile de avere.
Discutat în Comisia de Administrație săptămâna aceasta, proiectul a primit aviz negativ.
Închisoare, amenzi sau sancțiuni dure pentru declarații de avere și interese false, în Franța și Germania
În Franța există o instituție care supervizează declarațiile de avere și pe cele de interese. Exact ca în România. Un fel de ANI doar că la Paris, nu la București.
Declarațiile de avere și de interese sunt depuse, ca și în România, de demnitari, parlamentari, europarlamentari și președintele țării. Autoritatea a fost înființată în 2013.
Singura diferență de acum între Paris și București este că la francezi dai un click și vezi declarația de avere a oricui, în România nu mai este așa.
Macron e la vedere, în România politicienii se ascund după decizia CCR
Pe site este inclusiv declarația de avere a lui Emmanuel Macron din momentul în care a candidat.
Omisiunile sau declarațiile false îi expun pe politicieni la pedepse de până la trei ani de închisoare și o amendă de 45.000 de euro. Mai mult, în Franța, salariile șefilor autorităților publice sunt la vedere, apar în bugetul de stat anual. În România, mai nou trebuie să faci cerere ca să le afli.
Jumătate din salariul anual tăiat, în Germania, pentru minciuni în declarațiile de avere și interese
În Germania, regimul a fost înăsprit în 2021 pentru membrii Bundestag.
„Parlamentarii trebuie să raporteze participații la capitalul social de peste 5%, o schimbare majoră față de pragul anterior de 25%. Legile privind luarea de mită au fost, de asemenea, înăsprite, pedepsele variind acum de la unu la zece ani de închisoare.
Pentru a preveni conflictele de interese, membrii Bundestagului nu pot accepta bani sau beneficii dincolo de salariul lor oficial – mai ales dacă aceștia sunt oferiți în așteptarea unor favoruri politice. De asemenea, nu pot primi plăți fără a oferi un serviciu legitim în schimb, deși donațiile rămân permise.
Parlamentarii trebuie să dezvăluie locurile lor de muncă secundare, atât trecute, cât și actuale. Inclusiv consultanță, lobby, scriere sau prelegeri. Cu excepția cazului în care aceste activități generează venituri mai mici de 1.000 de euro pe lună sau 10.000 de euro pe an.
Neprezentarea informațiilor obligatorii poate duce la amenzi de până la jumătate de salariu pe an”, scrie Euronews.com.
Istoria unei instituții pe care nu a vrut-o niciun politician, dar UE ne-a băgat-o pe gât
Nașterea ANI, instituția care stochează și verifică declarațiile de avere și de interese, are o istorie oricum zbuciumată. Înființată cu greu în 2007, fără niciun entuziasm din partea politicienilor români, ci doar la presiunea UE, instituția a fost atacată mereu din toate părțile.
Legea a fost adoptată de Guvern în vara lui 2006, dar a durat aproape un an să fie adoptată de Parlament. Din 2008 au început atacurile repetate la adresa legii, prin sesizări la Curtea Constituțională.
În 2010, o decizie a CCR i-a tăiat din elan și atribuții. A admis mai multe excepții de neconstituționalitate, una dintre ele ridicată de medicul Șerban Brădișteanu.
ANI, ghimpele din coasta politicienilor. Declarațiile de avere, o obligație de care au încercat mereu să scape
România Curată scria la acea vreme despre dosarul care a dus până la urmă la slăbirea atribuțiilor Agenției Naționale de Integritate.
„ANI a cerut instanței, pe 15 septembrie 2008, confiscarea sumei de aproximativ 4 milioane de euro aparținând medicului Serban Bradisteanu, bani ce ar fi fost obținuți în perioada 2000-2004 în care acesta a fost senator PSD.
După verificarea declarațiilor de avere ale lui Bradisteanu, ANI a constatat o diferență vădit nejustificată între averea dobândită și veniturile realizate în mod legal de fostul senator PSD.
Procesul de la Curtea de Apel dintre ANI și Brădișteanu a fost suspendat pe 16 iunie 2009, când CAB a admis excepția de neconstitutionalitate a Legii ANI, invocată de avocata lui Bradisteanu, Alice Draghici, și a suspendat procesul.
Pe 14 aprilie 2010, CCR a declarat neconstituțională o mare parte din prevederile Legii nr 144/2007, suspendând practic activitatea ANI, lucru criticat în raportul pe justiție al Comisiei Europene din iulie 2010.”
ANI, jupuită din nou de atribuții de CCR
În vara trecută, CCR a tăiat din nou din puterea Agenției Naționale de Integritate, prin decizia care a făcut ca declarațiile de avere să nu mai fie la vedere. Iar politicienii să nu mai fie obligați să publice bunurile rudelor de gradul I. Măsura avea o logică puternică, dat fiind că unii își ascundeau averea cu ajutorul celor apropiați.
Conducerea ANI a dat un comunicat după decizia Curții Constituționale.
„Decizia CCR de astăzi prin care este declarată neconstituționalitatea unor articole din legea ANI anulează caracterul public al declarațiilor de avere și de interese și poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internațional în ultimii 20 de ani în ceea ce privește lupta împotriva corupției și asigurarea integrității în funcția publică.
Totodată, o astfel de decizie poate afecta procesul de aderare la OCDE, progresele înregistrate de România în cadrul exercițiilor de monitorizare de la nivelul Uniunii Europene (Raportul privind Statul de Drept) sau Consiliul Europei (Grupul de State împotriva Corupției – GRECO).
De asemenea, decizia CCR de astăzi poate conduce la anularea publicării declarațiilor de avere și de interese pe care Agenția le menține pe pagina sa de Internet, în raport cu argumentația Curții Constituționale. Portalul ANI numără astăzi peste 12 milioane de declarații publicate în baza art. 6 alin. (1) lit. d) și art. 12 alin. (6), articole care astăzi au fost declarate neconstituționale.”
