CCR a respins sesizarea ÎCCJ pe legea pensiilor magistraților

CCR a respins sesizarea ÎCCJ pe legea pensiilor magistraților. Legea merge la promulgare.
Solicitarea ÎCCJ de sesizare a CJUE a fost respinsă cu un vot de 5 la 4. Sesizarea ÎCCJ pe fondul legii a fost respinsă cu un vot de 7 la 2. Sesizarea ÎCCJ pe cuantumul pensiei din prevederea legală a fost respinsă cu un vot de la 6 la 3, arată surse CCR.
DECIZIE LA LIMITĂ DUPĂ CINCI AMÂNĂRI
Actualul proiect a ajuns la CCR după ce, în 20 octombrie 2025, Curtea declarase neconstituțională prima variantă a reformei, pe motive de procedură, reținând lipsa solicitării avizului CSM în termenul legal.
Guvernul a revenit cu o nouă versiune, pe care și-a angajat răspunderea în Parlament la 2 decembrie 2025, iar ÎCCJ a contestat din nou actul normativ, ceea ce a declanșat o serie de amânări la CCR, inclusiv episoade de blocaj legate de cvorum și depuneri de documente în ajunul ședințelor.
În tot acest timp, președintele Nicușor Dan a criticat public tergiversările, avertizând că ele lovesc în credibilitatea instituțiilor, într-un subiect care „trenează în societate de foarte multă vreme”.
CE SCHIMBĂ LEGEA
Textul adoptat prevede recalcularea pensiei de serviciu la 55% din media indemnizațiilor brute din ultimele 60 de luni, cu plafon de maximum 70% din ultima indemnizație netă, într-o formulă prezentată ca „tăiere” a privilegiilor, dar contestată ca fiind construită pe o logică instabilă și potențial litigioasă.
Vârsta de pensionare urmează să crească fals-etapizat până la 65 de ani, cu o perioadă de „tranziție” extinsă la 15 ani, până în 2042, care este însă concepută pentru a nu putea fi aplicată. î
ÎCCJ a susținut, în esență, că legea „încalcă brutal independența justiției”, că folosește termeni ambigui și că produce discriminări în raport cu alte pensii de serviciu, acuzând și un „narativ” public care ar substitui o fundamentare riguroasă.
DOSARUL CJUE CARE NU A MAI FOST URMAT
Separat de obiecția de neconstituționalitate, ÎCCJ a cerut în 10 februarie 2026 ca CCR să sesizeze CJUE cu întrebări preliminare, invocând art. 267 TFUE și solicitând verificarea compatibilității măsurilor cu principiile dreptului UE, inclusiv proporționalitatea, egalitatea și securitatea juridică.
În spațiul public a fost discutat că o astfel de sesizare ar fi prelungit dosarul cu luni sau chiar ani. În final, odată cu respingerea sesizării ÎCCJ, Curtea nu a mai deschis această cale.
Decizia CCR trimite acum reforma direct în etapa promulgării, dar lasă în urmă o lege contestată chiar de instanța supremă și o hotărâre luată, potrivit informațiilor apărute până acum, la un singur vot distanță, într-un subiect care riscă să rămână mai degrabă o sursă de conflict instituțional decât un „capăt de drum” juridic.
Cel mai probabil, legea va ajunge până la urmă și la CJUE, pe calea întrebărilor preliminare ridicate de instanțele naționale.