CCR a publicat motivarea deciziei prin care a fost blocată desemnarea lui Orban. Dizolvarea Parlamentului, aproape imposibilă

Distribuie acest articol!

Curtea Constituțională a publicat marți motivarea deciziei prin care a fost admis conflictul dintre Președinte și Parlament în privința desemnării lui Ludovic Orban pentru funcția de premier. Conform documentului, președintele nu a respectat spiritul Constituției și a desemnat o persoana care a declarat public că va contribui la respingerea sa. În decizie se precizează că această nominalizare nu poate fi considerată „prima propunere”. 

Motivare Curții poate duce la imposibilitea organizării anticipatelor, pentru că pune partidele să negocieze „o voință comună” pentru a dizolva Parlamentul, fără a spune însă concret cum poate fi demonstrată această voință, în afara votului.

Judecătorii CCR precizează în motivare că „dizolvarea forului legiuitor trebuie să fie rezultatul unor negocieri și înțelegeri politice în care să fie implicate toate entitățile parlamentare și să reflecte voința comună a celor care au obținut voturile cetățenilor în urma sufragiului electoral”.

Dizolvarea Parlamentului se poate face după respingerea consecutivă a două propuneri de premier, dar după consultarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și a liderilor grupurilor parlamentare. 

Practic, prin această motivarea, Curtea susține că pentru dizolvarea Parlamentului, chiar dacă sunt respinse două propuneri de premier, președintele trebuie să țină cont de „voința comună” a tuturor partidelor parlamentare.

Concluzii din decizia Curții Constituționale

-Președintele României va proceda la o nouă desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru. Această desemnare trebuie să respecte atât litera, cât și spiritul Constituției, precum și obligația de comportament constituțional loial.

-desemnarea domnului Ludovic Orban în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru, urmată de solicitarea votului de încredere pentru programul și lista Guvernului prezentate de acesta Parlamentului, nu reprezintă ”prima solicitare” de învestitură în sensul art.89 alin. (1) din Constituție, și, prin urmare, nu constituie momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile prevăzut de același text constituțional.

-desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să aibă la bază convingerea Președintelui României că persoana desemnată va putea să coaguleze o majoritate parlamentară în vedere învestiturii Guvernului.

– Președintele României a susținut, prin declarațiile publice și actul desemnării, un candidat la funcția de prim-ministru care, la rândul său, a declarat public că urmărește respingerea de către Parlament a două cereri de învestitură a Guvernului și declanșarea dizolvării Parlamentului 

-Președintele României ar fi trebuit să excludă, de plano, un candidat care se pronunță, atât înainte, cât și în timpul și după consultări, în sensul că va contribui la respingerea celor două propuneri de Guvern care vor fi formulate, legiuitorul constituant a exclus, practic, posibilitatea ”provocării” unei dizolvări a Parlamentului de către Președinte.

-Mai mult, faptul că dizolvarea Parlamentului se poate realiza numai după consultarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și a liderilor grupurilor parlamentare (deci nu numai a partidelor parlamentare, ci și a independenților, în cazul în care aceștia și-au constituit un grup parlamentar), demonstrează caracterul excepțional al unei asemenea măsuri, care implică un grad ridicat de coeziune politică în sensul producerii efectului dizolvator. Cu alte cuvinte, dizolvarea forului legiuitor trebuie să fie rezultatul unor negocieri și înțelegeri politice în care să fie implicate toate entitățile parlamentare și să reflecte voința comună a celor care au obținut voturile cetățenilor în urma sufragiului electoral.

-Desemnarea apare astfel ca un act de voință unilateral, expresie a voinței exclusive a Președintelui României, care se poziționează astfel în afara logicii raporturilor constituționale de separație și echilibru al puterilor în stat și a efectelor pe care această logică le atașează actului desemnării candidatului la funcția de prim-ministru.

Curtea Constituţională a stabilit, pe 24 februarie, că există conflict juridic între preşedinte şi Parlament privind desemnarea liderului PNL, Ludovic Orban, în funcţia de premier, constatând că desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru trebuie să aibă ca scop asigurarea coagulării unei majorităţi parlamentare în vederea formării unui nou Guvern.

Ca urmare a deciziei, Ludovic Orban a renunțat la desemnarea și președintele a făcut o nouă propunere, în persoana lui Florin Cîțu.

Sursa: www.digi24.ro


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: