Câte femei trebuie să mai moară pentru ca Predoiu și Despescu să plece de la conducerea MAI?
România se scufundă într-o tăcere rușinoasă în fața unuia dintre cele mai grave eșecuri ale statului: protejarea femeilor de violența domestică. 51 de femei au fost ucise în primele zece luni ale acestui an de către partenerii sau foștii lor parteneri, o cifră oficială care ar trebui să zguduie din temelii Ministerul Afacerilor Interne.
În spatele fiecărei crime stau ordine de protecție ignorate, apeluri disperate la 112 și un sistem care reacționează lent, birocratic, impersonal. În timp ce familiile își plâng morții, ministrul Cătălin Predoiu și secretarul de stat Bogdan Despescu continuă să promită reforme și „strategii naționale”, dar nu reușesc să ofere nici măcar un minim de siguranță femeilor care cer ajutorul statului.
Poliția Română raportează mii de intervenții în cazuri de violență domestică, însă realitatea din teren este cutremurătoare: ordinele de protecție sunt încălcate în liniște, multe victime nu au unde să se adăpostească, iar agresorii eliberați se întorc acasă mai violenți decât înainte. În tot acest timp, conducerea MAI mimează preocuparea și se ascunde în spatele cifrelor.
Predoiu vorbește despre „modernizarea instituțională” și „profesionalizarea polițiștilor”, dar nu explică de ce România nu are nici astăzi un sistem funcțional de monitorizare electronică a agresorilor. Despescu anunță controale interne și comisii de analiză, dar fiecare tragedie e urmată de aceeași tăcere vinovată.
Când un stat eșuează să protejeze viețile celor mai vulnerabili cetățeni ai săi, responsabilitatea politică nu mai e o opțiune, ci o obligație. În orice țară normală, după 51 de femei ucise, ministrul și conducerea poliției ar fi plecat demult.
În România însă, funcțiile se păstrează, iar femeile continuă să moară.
Câte victime mai sunt necesare pentru ca Predoiu și Despescu să înțeleagă că „reformele” lor nu salvează vieți?
Câte tragedii mai trebuie ca demisia lor să devină un act de minimă decență și nu o presiune publică?
Până atunci, fiecare nouă crimă devine o acuzație directă la adresa unui minister care a uitat de scopul său esențial: protejarea vieții.
