Aflat în Egipt la invitaţia omologului său, Abdel Fattah El-Sisi, preşedintele Klaus Iohannis nu a ratat o vizită la celebrul complex al piramidelor de la Gizeh. Alături de el, la fel de alb îmbrăcată, a fost și Carmen Iohannis.
Iohannis este în punctul în care nu mai are nimic de pierdut. Este comportamentul celui ce își joacă ultimele piese. Ce altceva i-a rămas mai bun de făcut domniei sale decât sa își trăiască viața ca după pofta inimii când știe ca îi vine sfârșitul pentru că ”mulți îi vor capul”. Mimica feței domnului președinte din ultimele sale declarații publice a afișat imaginea unei persoane care a pierdut jocul mental dintr-un joc de șah si începe să joace fără să mai țină cont de vreo mutare.
A vrut sa fie jucător și din nepricepere a pierdut înainte să piardă. Domnia sa a vrut să stea la masă și să joace cu jucători abili. Problema a fost că acei jucatori erau chiar cei pentru care domnia sa trebuia să joace. Se poate observa ironia din tonul lui Klaus Iohannis, dar zâmbetul ce îi ascunde agonia, ce îl conduce în delir îl trădează. Acum vizitele externe ale domniei sale par a fi mai mult încercări de garanții pentru ieșire.
Prăbușirea lui Klaus Iohannis trage la vale și sistemul statului paralel după el cu toate că unele aripi mafiote încearcă din răsputeri să își păstreze pozițiile de putere. Vine un tăvălug la nivel mondial peste actualele sisteme și o criză economică de proporții. Va urma o resetare globală iar atotputernicii de azi vor fi niște nimeni.
