Doi „actori nestatali” au dat bani pe Tiktok, de ordinul sutelor de mii de euro fiecare, pentru campanii în favoarea lui Călin Georgescu. Pe unul l-au săltat cu mascații, l-au percheziționat și i-au pus poprire pe bani. Pe celălalt nu l-a atins nici cu o floare și au avut grijă să-i ascundă numele. Ultimul derulase scandaloasa campanie de sorginte rusească identificată de servicii. De ce diferența de tratament? Pentru că „rușii” erau în realitate chiar oamenii partidului prezidențial!
–
Pe de-o parte, îl avem în raportul SRI pe băiatul din Brașov – Bogdan Peșchir / BogPR – al cărui nume a fost publicat în clar, care a fost înfierat cu mânie proletară că „afișează un nivel de trai care nu corespunde activităților derulate prin intermediul companiei deținute”, dus la audieri cu alai de ziariști, cu bitcoinii popriți și cu toate detaliile despre ce a mâncat și a băut înșirate, „pe surse”, pe toate gardurile.
Pe de altă parte, în raportul MAI avem firma Kensington, al cărui nume însă a fost acoperit cu bandă neagră și care nu au fost apoi anchetați, percheziționați sau măcar menționați. După ce au mers pe burtă trei săptămâni, i-a dezvăluit echipa lui Catalin Tolontan, moment în care tot nu i-a întrebat nimeni nimic și tot ei au depus plângere penală, că cică le-ar fi deturnat cineva campania.
Kensington a derulat campania „Echilibru și Verticalitate”, cea despre care Ministerul de Interne al lui Cătălin Predoiu spunea că „este identică cu campania «Frate lângă Frate” derulată de Federația Rusă în Ucraina”. Asta a fost efectiv cea mai apropiată conexiune pe care serviciile secrete au reușit să o facă cu rușii. A fost bucata cea mai vânturată pe la știri și argumentul de care s-au agățat toți care încercau să demonstreze presupusa interferență rusească.
Și totuși, anchetatorii n-au avut minima curiozitate de a-i lua la întrebări pe inițiatori, nu s-au dus peste ei și n-au suflat o vorbă în public. Numele lor doar îl ghicim în documentul MAI, pentru că este redactat, alături de al cel puțin încă unei agenții… nu-i așa că ar fi interesant de aflat care sunt și ceilalți?
Deci nu-i vorba că n-ar fi știut unde să întrebe, dimpotrivă – au știut exact pe cine e cazul să ocolească. La ce a servit această secretizare păstrată într-un document desecretizat? Păi dacă publicul ar fi știut că „rușii” sunt de fapt agenția de campanie a PNL, oare Curtea Constituțională nu ar fi gândit altfel înainte de a lua decizia fără precedent de a anula alegerile?
