Calendar Ortodox / 25 martie: Buna Vestire sau începutul mântuirii noastre. Predica părintelui Cleopa

Românii, împreună cu frații lor ortodocși de pretutindeni sărbătoresc, în data de 25 martie a fiecărui an, Buna Vestire, în amintirea acelei zile când Maica Domnului a primit cea mai bună veste pe care a primit-o cineva vreodată: aceea că va naște în mod miraculos pe Pruncul Iisus, fiul lui Dumnezeu cel care va mântui lumea.
În fiecare an, credincioșii o cinstesc cu drag și evlavie pe Maica Domnului, cu ocazia Bunei Vestiri sau a Blagoveșteniei, cum i se zice în popor, din vechime, termenul fiind de origine slavonă.

Aceasta este prima sărbătoare închinată Fecioarei Maria. De-a lungul timpului, data prăznuirii a variat, de la 18 decembrie la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) și s-a stabilit pe 25 martie, după stabilirea datei de 25 decembrie, a Nașterii Domnului, exact cu 9 luni înainte.
Ca orice mare sărbătoare, Buna Vestire se bazează pe o sursă biblică. Astfel, în primul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca, găsim:

„Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.”

Părintele Cleopa Ilie explică, într-una dintre predicile sale, ce calități a avut Fecioara Maria pentru care a fost aleasă ca Maică a Domnului și cât de mare este Ea în sfințenie. „Iar dacă acești sfinți mari ai lui Dumnezeu au arătat smerenie mare, apoi cine poate să înțeleagă câtă adâncime de smerenie a fost în inima Prea Sfintei Fecioare Maria, care auzind și înțelegând de la Arhanghelul Gavriil că va zamisli de la Duhul Sfânt și va naște pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a înalțat cu inima sa, ci cu mare smerenie, socotindu-se pe sine o simplă roabă, a zis: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”(Luca 1, 38)
Același părinte spune, în continuare: „Iubiții mei frați, spre a desluși mai luminat cele spuse despre smerenia Maicii Domnului, am să vă spun o istorioară. Se povestește că vestitul pictor Apeles a făcut, pe lângă alte statui vrednice de laudă și mirare, și un minunat spic de grâu de care atârna un porumb. Toți se mirau și se minunau de acea minunată sculptură, deoarece se părea că în ea meșteșugul nu urmează firii, ci o depășește pe ea. Dar era o taină nedezlegată: cum un spic, care este așa de gingaș cu puterea, să poată ține pe el greutatea unui porumb? Dezlegarea tainei însă arată și închipuie pe Prea Curata Fecioara Maria. Fecioara Maria era aici închipuită printr-un fir de grâu; iar porumbelul era chipul Duhului Sfânt. Spicul sta aplecat de greutatea porumbului, arătând ca un simbol smerenia cea mare a Prea Curatei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multă dragoste și smerenie când Duhul Sfânt a venit peste ea și a făcut-o Lui sălaș (Luca 1, 35).”

*Întreaga predică se poate citi aici:

Tradiții populare de Buna Vestire
În popor, există multe tradiții legate de această sărbătoare. Deoarece este permis să se mănânce Pește, fiind dezlegare, se spune că oamenii care gustă pește în această zi se vor simți tot anul ca peștele în apă. Totodată, este bine-cunoscut faptul că nu este voie să se arunce undița cu mămăligă, în apă, în această zi, deoarece peștii vor muri.
Tot Tradiția spune că celor care se ceartă în această zi sfântă le va merge prost tot anul, fiind un mare păcat, pentru că este o zi a bucuriei.

 Unii săteni de prin Ardeal, stropesc, astăzi, pomii și via cu țuică și vin sau le tămâiază.
În Calendarul Popular, Buna-Vestire este cunoscută sub numele de Ziua Cucului, fiind vestită petru faptul că în această zi, ar cânta cucul pentru prima dată.

Tot acum, credincioșii aduc crini, la biserică, pe care îi așează în fața icoanei Maicii Domnului, crinul fiind simbolul Bunei Vestiri.  Arhanghelul Gavriil, „vestitorul Mântuirii” poartă în mână, de regulă, în reprezentările iconografice, un crin (simbol al purității, inocenței și stării virginale, dar si al iubirii divine triumfătoare).

Există obiceiul superb ca de Bunavestire să se pună pâine și sare pe pragul casei ca hrană pentru îngeri. Dacă am presăra hrană de îngeri pe prag de suflet ar fi și mai bine…